Rezumat cursuri Pedagogie educationala

Psihologia educatiei

Psihologia scolara studiaza procesul instructiv-educativ derulat in scoli, in vederea imbunatatirii acestuia.

Psihologia educationala se ocupa cu studiul actorilor (profesori si elevi) implicati in procesul educatiei si de relationarea educationala dintre ei.

Acest domeniu cuprinde 3 subdomenii:

1. Psihologia educabilului:

- personalitatea sa si impactul elevului asupra educatiei

- statutul si rolul de elev

- devierile de comportament si prevenirea lor prin activitati educationale specifice

- perspectiva sociala asupra invatarii

2. Psihologia educatorului:

- personalitatea profesorului

- aptitudinea psihopedagogica

- stilul de activitate al profesorului

- pregatirea initiala si continua conform standardelor profesionale

3. Psihologia relatiei educationale:

- modul optim de relationare al agentilor actiunii educationale

- eficienta actiunii educationale

- influenta educativa exercitata asupra individului si grupului de catre mediile si contextele sociale

Psihologia generala ii ofera psihologiei educationale informatii generale privind psihicul uman. Dificultati de comunicare adult-copil:

- respectarea particularitatilor de varsta a treia si particularitatilor individuale

- nerespectarea de comunicare adult-copil

- cunoasterea exacta a rezultatelor actiunii educationale si a cauzelor comportamentului copilului

Cunoasterea psihologica a elevilor:

1. cunoasterea elevului pe baza impresiei despre el;
2. metoda observatiei este o metoda de cunoastere stiintifica, prin urmarirea din exterior a comportamentului elevului, in mod sistematic;
3. metoda aprecierii obiective a personalitatii, prin analiza activitatii de invatare, consultarea cu ceilalti profesori si cuplarea datelor cu cele furnizate de catre elev despre colegi si despre el;
4. cunoasterea elevului prin convorbirea cu el, se face atunci cand el o cere, are un caracter degajat, se urmaresc atitudinile lui si se inregistreaza cu discretie informatiile despre el;
5. anamneza consta in analiza datelor privind trecutul unei persoane si a modului actual de existenta.

Fisa psihopedagogica este instrumentul de caracterizare psihopedagogica a elevului. Este organizata pe capitole si subcapitole ce se constituie in indicatori ai problemelor ce urmeaza a fi abordate. Sunt consemnate o serie de date culese din documente scolare sau obtinute ca urmare a observatiei asupra elevului si a convorbirilor realizate cu acesta, informatii furnizate de profesori, parinti, colegi.

Capitolele fisei ating aspecte ca:

1. date personale
2. mediul familial
3. starea de sanatate
4. particularitati ale debutului scolar
5. rezultatele scoalre si preocupari ale elevului
6. conduita elevului la lectie si in clasa
7. conduita de grup

8.      integrarea sociala a copilului

9. trasaturi de personalitate

Prin dezvoltarea psihica intelegem totalitatea transformarilor ireversibile din societate ce conduc la modificari calitative in sens ascendent. Este stadiala, implica cresterea si maturizarea.

Factorii dezvoltarii psihice transforma potentialitatea de care individul uman dispune la nastere:

1. endogeni (interni): ereditate

2.      exogeni (externi): mediu, educatie

Ereditatea reprezinta caracteristica fundamentala a intregii materii vii, ce consta in consevarea si transmiterea de la inaintasi spre urmasi abagajului genetic. Ea se exprima in genotip (ansamblul materialului genetic exitent in genele cromozomilor) si fenotip (rezultatul vizibil al modificarilor genotipului, ca urmare a interactiunii acestuia cu factorii de mediu). Predispozitiile, aptitudiniile, temperamentul, caracterul, deficientele psihologice, vulnerabilitatile la boli, trasaturile fizice, patologia psihica, se transmit ereditar.

Mediul inseamna totalitatea elementelor naturale, sociale si culturale cu care individul uman intra in contact pe parcursul vietii.

Mediul fizic, reprezentat de clima, relief si fauna, contribuie la conturarea unor trasaturi diferite ale individului uman, privind inaltimea, culoarea pielii, imbracamintea si alimentatia.

Mediul social, reprezentat de structura sociala existenta intr-o anumita epoca si intr-un anumit spatiu, are cel mai important rol in dezvoltarea psihica, intru-cat ofera copilului limbajul si nenumarate conditii de exersare a predispozitiilor native.

Mediul social in sens restrans este reprezentat de familie, scoala si grup de prieteni, iar mediul social in sens larg este reprezentat de societatea in ansamblul sau.

Nisa de dezvoltare este totalitatea elementelor mediului cu care individul uman intra in contact la diferite varste, si aceasta difera de la o societate la alta, de la o zona geografica la alta, chiar si pentru aceeasi varsta.

Mediul sociocultural stimuleaza si dezvolta anumite aptitudini.

Educatia detine rolul conducator intru-cat dirijeaza actiunea factorului ereditar si selecteaza cele mai efieciente conditii de mediu. Contribuie constant la dezvoltarea intelectuala si mijloceste raportul dintre om si societatea in care traieste.

Personalitatea este organizarea dinamica in individ a acelor insusiri psihofizice care ii determina gandirea si comportamentul, a precizat Gordon Allport.

Norbert Sillamy defineste personalitatea ca fiind elementul stabil al conduitei unei persoane, care ii confera specificitate.

Personalitatea are trei componente: temperamentul, caracterul si aptitudinile.

Tipologiile temperamentului

Hypocrate si Galenus au stabilit ca in functie de predominanta in organism a uneia din cele patru umori (sange, limfa, bila galbena, bila neagra) se formeaza tipul temperamental.

1. Colericul este energic, nelinistit, uneori impulsiv, risipindu-si energia, oscileaza in permanenta intre bucurie si tristete, entuziasm si deznadejde, incredere exagerata in sine. Este capabil de trairi afective intense, dar la fel de inegale, exagerand atat prietenia cat si ostilitatea. Fiind foarte activ, colericul este capabil de initiative indraznete, putandu-se mobiliza la maxim in actiuni de durata. Se adapteaza cu dificultate la activitati monotone, care presupun multa migala. Are tendinte de dominare in grup, reusind sa-i mobilizeze si pe ceilalti in actiuni comune. Vorbirea sa este rapida, precipitata si insotita de o gestica abundenta.
2. Sangvinicul este optimist, vioi, vesel, adaptandu-se cu usurinta la orice situatie. Este o fire activa, care simte mereu nevoia de ceva nou. Are o mobilitate accentuata, reusind cu greu sa-si fixeze scopurile. Isi mentine echilibrul psihic si rezistenta in situatii dificile si are o mare capacitate de lucru. Trairile sale afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Este comunicativ si sociabil. Vorbeste repede si detine o gestica expresiva.
3. Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil si cugetat in tot ceea ce face. El pare a avea o rabdare fara margini. Lucreaza incet si tacticos, este inclinat spre rutina, are o putere de munca deosebita. Este capabil de sentimente profunde si durabile, insa expresivitatea emotionala este redusa. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile individuale. Are o vorbire lenta, neinsotita de gesticulatie.
4. Melancolicul nu este rezistent la eforturi indelungate, este foarte sensibil si neincrezator in fortele proprii. Este introvertit, migalos, are un debit verbal scazut si o gesticulatie redusa.

Caracterul este latura relational valorica a personalitatii, care se dobandeste pe parcursul vietii, o data cu intrarea individului uman intr-un sistem de relatii sociale, astfel caracterul se formeaza prin preluara unor valori si comportamente de la cei din jur. Caracterul este supus valorizarii pe principiul binelui si raului.

Din punct de vedere structural carcaterul este constituit din atitudini:

1. Atitudini fata de societate:

- pozitive: cinstea, sinceritatea, altruism

- negative: minciuna, egoismul, lasitatea

2. Atitudini fata de activitate sau munca:

- pozitive: disciplina, sarguinta, constinciozitate

- negative: indisciplina, lenea, rutina, dezorganizarea

3. Atitudini fata de sine:

- pozitive: modestia, increderea in sine,

- negative: ingamfarea, aroganta, sentimentul inferioritatii

Aptitudinile reprezinta latura instrumentala a personalitatii, sunt trasaturi de personalitate care fac o serie de diferntieri intre oameni.

Aptitudinile sunt trasaturi fizice si psihice relativ stabile care ofera individului uman posibilitatea realizarii cu succes a unor sarcini.

Ereditatea si mediul au un rol in dezvoltarea aptitudinilor.

Cadrul didactic trebuie sa actioneze in directia dezvoltarii aptitudinilor prin:

1. Depistarea predispozitilor spre un anumit domeniu
2. Adaptarea continuturilor si a metodologiei didactice in acord cu aceste predispozitii
3. Implicarea elevilor in actiuni si activitati variate in vederea stimularii acestor predispozitii

Inteligenta ca aptitudine generala, este forma superioara de adaptare, care se manifesta cu eficienta in formularea, intelegerea si rezolvarea de probleme, in descoperirea de noi relatii, in invatare, in selectarea adecvata a informatiilor si in operarea concomitenta cu o cantitate si o varietate mare de informatii.

Ereditatea si mediul au rolul lor in dezvoltarea inteligentei.

Capacitatea intelectuala se evalueaza prin coeficientul de inteligenta:

IQ=varsta mentala/varsta cronologica X 100 =>

1. IQ=100 (varstele coincid) = normal
2. IQ<100 (varsta mentala< varsta cronologica) = retard
3. IQ>100 (varsta mentala> varsta cronologica) = supradotat

Exista mai multe forme de inteligenta:

1. verbala-lingvistica
2. logico-matematica
3. vizualo-spatiala
4. cinetica
5. ritmico-muzicala
6. interpersonala
7. intrapersonala
8. naturalista

Procesul de invatare este activ, volitiv si mediat intern. Este un proces de descoperire si construire a sensului pornind de la informatii si experiente filtrate in mod unic de perceptia, gandirea si afectele fiecarui elev.

Potrivit specialistilor McCombs si Whisler (1997), invatarea care il situeaza pe elev in rol central reprezinta o perspectiva care asociaza accentul pus pe particularitatile fiecarui elev cu accentul pus pe invatare.

Obiectivele procesului de invatare:

1. construirea unei semnificatii
2. intelegere
3. invatare si perfectionare
4. formularea de obiective clare, specifice, care pot fi atinse si care sa prezinte un grad de dificultate mediu

Propriul sistem de cunostinte se construieste prin interpretare, cercetare, evaluare si creare de modele mentale si conexiuni.

Gandirea de ordin superior presupune crearea de modele mentale prin comparatie contrastiva, clasificand si generalizand informatia.

Motivatia elevului pentru invatare este cea care determina performanta acestuia, iar succesul conduce la cresterea nivelului motivational.

Influentele motivationale asupra invatarii sunt:

1. increderea
2. emotiile
3. randamentul
4. stima fata de propria persoana
5. anticiparea reusitei
6. recompensa

Motivatia intrinseca in invatare reprezinta tendinta naturala de a cauta situatii dificile si de a le solutiona in procesul de realizare a obiectivelor personale si de exersare a abilitatilor. Are la baza: curiozitatea, implicarea intensa, placerea de a invata si mediul agreabil.

Sursa motivatiei extrinseca se afla in exterior.

Amotivarea consta in faptul ca elevul nu este motivat in nici un fel.

Caracterististicile sarcinilor de lucru care stimuleaza motivatia includ curiozitatea, creativitatea si gandirea de ordin superior, care sunt stimulate de obiective de invatare relevante, autentice si care prezinta un grad de dificultate optim din perspectiva fiecarui elev.

Invatarea este facilitata de interactiuni sociale si de comunicare cu ceilalti indivizi in cadrul unui mediu instructional flexibil, eterogen, adaptabil.

Invatarea si stima fata de propria persoana sunt stimulate cand individul dezvolta relatii bazate pe respect si consideratie cu alti indivizi care le recunosc potentialul.

Metode de invatare:

1. Invatare sintetica: materialul este mic si usor; se citeste si se repeta global;
2. Invatarea analitica, secventiala: mai intai se invata global, apoi aprofundat;
3. Invatarea creativa: problematizare;
4. Meticon: invatare prin conversatie;
5. Metinprob: invatare prin problema-intrebare-raspuns;
6. Ricar: rasfoire, intrebari, citirea textului, amintirea punctelor principale, recapitularea in gand;
7. Invatarea cu sens este mai economica decat cea mecanica: reproducerea textului cu propriile cuvinte.

Maslow a stabilit un model al trebuintelor individului. Acest model este piramidal ierarhic, trebuintele cu cat se situeaza mai aproape de varful piramidei, cu atat sunt mai specific umane. Nu pot fi satisfacute trebuintele superioare inainte ca cele bazale sa fie satisfacute. Trebuintele bazale pe plan personal sunt:

1.      fiziologice

2.      de securitate

Trebuintele bazale pe plan social sunt:

1.      de apartenenta

2.      de apreciere

Spre varful piramidei sunt metanevoile pe plan cognitiv, in ordine crescatoare:

1.      de cunoastere

2.      estetice

3.      de autorealizare

4.      de transcendenta

Fisa psihopedagogica

I. Date personale:

1. Nume si prenume:
2. Locul si data nasterii:
3. Domiciliul:
4. Scoala si clasa:

II. Date familiale:

1. Ocupatia si locul de munca al parintilor:
2. Structura si componenta familiei:

- tipul familiei: normala, tata (mama) decedat, parinti despartiti, parinti vitregi (tata, mama)

- varsta si ocupatia fratilor (surorilor):

- alte persoane in familie:

3. Atmosfera si climatul educativ:

- raporturi armonioase, de intelegere intre parinti si copii

- raporturi punctate de conflicte mici si trecatoare

- dezacorduri puternice in familie, conflicte frecvente

- familie destramata sau pe cale de destramare

4. Conditii de viata si de munca ale elevului:

- foarte precare

- la limita

- acceptabile

- bune

- foarte bune

5. Influente din afara familiei (vecini, prieteni, colegi):

- reduse

- ample

- frecvente

- intamplatoare

III. Dezvoltarea fizica si starea sanatatii:

1. Caracteristici ale dezvoltatii fizice:
2. Imbolnaviri:

- anterior intrarii in scoala

- pe parcursul scolaritatii

3. Deficiente, handicapuri (senzoriale, motorii):

IV. Rezultate obtinute de elev:

1. Rezultate obtinute la invatatura:

- materia si media

2. Participarea la concursuri scolare si extrascolare:

- clasa, concursul, etapa si rezultatul

3. Activitatea independenta a elevului:

- citeste suplimentar

- rezolva probleme suplimentar

- are ocupatii plastice/muzicale/sportive

V. Procese cognitive si stilul de munca intelectuala:

1. Caracteristici ale functiei senzorio-perceptive:

- predomina modalitatea vizuala de perceptie a informatiei

- predomina modalitatea auditiva de perceptie a informatiei

- perceptie difuza, superficiala a materiei de invatare

- perceptie complexa (spirit de observatie)

2. Nivelul de inteligenta:
3. Memoria: foarte buna, buna, medie, slaba, foarte slaba.
4. Imaginatia:

- saraca

- bogata

- reproductiva

- pentru activitati tehnice

- pentru activitati literar artistice

5. Limbajul:

- vocabular bogat, exprimare frumoasa si corecta

- exprimare usoara si corecta

- vocabular redus, exprimare greoaie

- vocabular foarte sarac

6. Stilul de munca:

- sistematic, ritmic, organizat

- inegal, fluctuant

- neglijent, copiaza temele de la colegi

- mari lacune in cunostinte, ramane in urma la invatatura

VI. Conduita elevului la lectie si in clasa:

1. Conduita la lectie:

- atent, participa activ si cu interes

- atentia si interesul inegale

- de obicei pasiv, asteapta sa fie solicitat

- prezent numai fizic, cu frecvente distrageri

2. Purtarea in general:

- exemplara, ireprosabila

- corecta, cuviincioasa, buna

- cu abateri comportamentale, relativ frecvente, dar nu grave

- abateri comportamentale grave, devianta

VII. Conduita in grup, integrarea sociala a elevului:

1. Participarea la viata de grup:

- mai mult redusa, rezervat, izolat, putin comunicativ

- participa la activitatea de grup numai daca este solicitat

- este in contact cu grupul, se integreaza, dar prefera sarcinile executive

- cauta activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabileste usor relatii, vine cu idei si propuneri

- activ, sociabil, comunicativ, cu initiativa, bun organizator si animator al grupului

2. Cum este vazut de colegi:

- bun coleg, sensibil, sociabil

- bun coleg, saritor la nevoie

- individualist, egoist

3. Colegii il apreciaza pentru:

- rezultatele la invatatura

- performantele extrascolare

- pentru ca este sociabil, apropiat

VIII. Trasaturi de personalitate:

1. Temperamentul:
2. Emotivitate:

- foarte emotiv, excesiv de timid

- emotiv, far reactii dezadaptative

- neemotiv, indraznet

3. Dispozitie afectiva predominanta:

- vesel, optimist

- trist, deprimat

4. Insusiri aptitudinale:

- lucreaza repede, rezolva usor si corect sarcinile de invatare

- rezolva corect, dar consuma mult timp si energie

- lucreaza greoi, cu erori, nu se incadreaza in timp

5. Trasaturi de caracter:

- atitudini fata de munca: pozitive/negative

- atitudini fata de altii: pozitive/negative

- atitudini fata de sine: pozitive/negative

IX. Concluzii si recomandari pedagogice:

Data:                                                                                      Intocmit de: Prof. Voicu Dina

Pedagogie

                                        dupa Constantin Cucos

Din punct de vedere etimologic, termenul pedagogie deriva din cuvantul grecesc paidagogia, semnificand conducerea copilului.

Pedagogia, ca principala stiinta a educatiei, este o disciplina matura din punct de vedere epistemologic (al teoriei cunoasterii stiintifice), fiind indeplinite o serie de conditii:

1. are ca obiect de interogatie procesul educativ
2. dispune de o serie de metode pentru a cerceta procesele paideutice
3. stabileste principii pedagogice
4. rezultatele cercetarii pedagogice sunt stocate in teorii consistente

Pedagogul Ioan Nicola afirma ca pedagogia scolara studiaza:

1. activitatea profesorului
2. tehnologia educationala
3. activitatea elevilor
4. sistemul de invatamant

Metode de cercetare ale pedagogiei:

1. de culegere a datelor: observatia, experimentul, interviul, chestionarul, metoda cazului, testul.
2. de prelucrare a datelor: metoda statistica, matematica, reprezentarea grafica.

Formele educatiei:

1. Educatia formala se refera la totalitatea influentelor intentionate si sistematice elaborate in cadrul unor institutii specializate in vederea formarii personalitatii.
2. Educatia nonformala cuprinde totalitatea influentelor educative ce se deruleaza in afara clasei.
3. Educatia informala include totalitatea informatiilor neintentionate si eterogene cu care este confruntat individul in practica zilnica.

Factorii educatiei sunt: familia, scoala, biserica, institutiile culturale, mass-media, structuri asociative.

"Noile educatii" sunt:

1. educatia pentru pace
2. educatia pentru respectarea drepturilor omului
3. educatia ecologica
4. educatia economica si casnica moderna
5. educatia pentru participare si democratie
6. educatia in materie de populatie
7. educatia pentru comunicare si mass-media
8. educatia pentru schimbare
9. educatia nutritionala
10. educatia pentru timpul liber

Componentele educatiei ca proiectie a finalitatilor:

1. Educatia intelectuala are ca finalitate formarea fiintei rationale prin introducerea ordinii in lume.
2. Educatia morala are ca obiectiv formarea constiintei si conduitei morale.
3. Educatia estetica cuprinde in sfera continutului sau: frumosul din natura, societate si arta.
4. Educatia religioasa are drept obiectiv cultivarea si dezvoltarea religiozitatii.
5. Educatia tehnologica faciliteaza procesul de integrare socioprofesionala a individului si activarea aptitudinilor tehnice ale persoanelor.
6. Educatia fizica este o forma de exercitare a actiunii formative psihofizice.
7. Educatia sexuala este o activitate de informare de natura anatomica, fiziologica, igienica, conexata cu valorile morale.

Noi domenii ale educatiei:

1. Educatia axiologica este disciplina filozofica avand drept obiectiv studiul valorilor educationale.
2. Educatia interculturala pregateste persoanele pentru a percepe si accepta alteritatea (oamenii diferiti de noi).
3. Educatia integrata vizeaza reabilitarea persoanelor cu nevoi speciale, in medii de formare normale, dar cu dispozitive de educatie diferentiate.
4. Educatia copiilor supradotati se ocupa cu accelerarea procesului de invatare, imbogatirea studiilor, gruparea in functie de performantele scolare, stimularea si sprijinirea lor.
5. Educatia permanenta se desfasoara individual pe tot parcursul vietii, prin metacognitie (reflectie asupra propriului proces de invatare), prin autoinvatare, prin autonomie (autoconducere), prin autoformare.
6. Educatia deschisa la distanta este o formula de instruire prin care cursantul nu se afla sub supravegherea permanenta a unui profesor, dar care beneficiaza de informare din partea unei institutii de invatamant.

Educatia constituie transmiterea unor continuturi, unor valori care se perpetueaza prin intermediul indivizilor.

Curriculum desemneaza continutul activitatiilor instructiv-educative, al invatamantului.

Un curriculum care il plaseaza pe elev in rol central in procesul de invatare consta in individualizare, interactiune si integrare.

Asimiland finalitatiile educatiei cu scopurile paideutice, pegagogul Geissler le discuta sub forma unor perechi contradictorii:

1. scopuri materiale in contradictie cu scopuri formale
2. scopuri centrate pe continut in contradictie cu scopuri comportamentale
3. scopuri utilitare in contradictie cu scopuri nepragmatice
4. scopuri discilinare in contradictie cu scopuri supradisciplinare

Idealul educativ trebuie sa coincida cu cerintele sociale, sa raspunda nevoilor si posibilitatilor indivizilor si sa permita o transpunere practica in plan instructiv-educativ.

Obiectivul educational este ipostaza cea mai concreta a finalitatilor si desemneaza tipul de schimbari pe care procesul de invatamant il asteapta si il realizeaza.

Ciclurile curriculare au scopul de a focaliza obiectivul major al fiecarei etape scolare si de a regla procesul de invatamant.

Treapta de invatamant	Clase	Finalitati
Liceul teoretic, tehnologic, vocational	IX-XII	Specializare
Scoala profesionala	IX-XI	Aprofundare
Scoala de ucenici	IX-X	Observare si orientare
Invatamant gimnazial	V-VIII	Observare si orientare
Invatamnat primar	I-IV	Dezvoltare
Invatamant prescolar	Anul pregatitor	Achizitii fundamentale

Finalitatea sistemului de invatamant este profilul de formare a absolventului de invatamant obligatoriu. Astfel absolventii ar trebui:

1. sa demonstreze gandire creativa
2. sa foloseasca diverse modalitati de comunicare in situatii reale
3. sa inteleaga sensul apartenentei la diverse tipuri de comunitati
4. sa demonstreze capacitatea de adaptare la situatii diferite
5. sa contribuie la construirea unei vieti de calitate
6. sa inteleaga si sa utilizeze tehnologii in mod adecvat
7. sa-si dezvolte capacitatile de investigare si sa-si valorizeze propria experienta
8. sa-si construiasca un set de valori individuale si sociale si sa-si orienteze comportamentul si cariera in functie de acestea

Obiectivele pedagogice:

1. cognitive - se refera la transmiterea si asimilarea cunostiintelor
2. afective - vizeaza formarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor
3. psihomotorii - sunt centrate pe formarea unor capacitati fizice si perceptive

Obiectivele-cadru se refera la formarea unor capacitati generate de specificul disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu.

Obiectivele de referinta specifica rezultatele asteptate ale invatarii la finalul unui an de studiu.

Competentele generale se definesc la nivelul unei discipline de studiu si se formeaza pe durata unui ciclu de invatamant.

Competentele specifice se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata unui an scolar.

Operatiile mentale ale unui proces de invatamant:

1. perceptie
2. interiorizare
3. construire de structuri mentale
4. transpunere in limbaj
5. acomodare interna
6. adaptare externa

Competente:

1. receptarea datelor
2. prelucrare primara a datelor
3. algoritmizarea datelor
4. exprimarea ideilor
5. prelucrare secundara a rezultatelor
6. transfer de informatii

Valorile educationale infuzeaza continuturile educatiei:

1. valori sociale: justitia sociala, spiritul civic;
2. valori ce privesc individul: onestitatea, disciplina;
3. valori ce vizeaza tarile si lumea: patriotism;
4. valori procesuale: discernamantul, reflectia.

Criteriile continuturilor sunt:

1. filosofice
2. ideologice
3. epistemologice
4. sociologice
5. psihologice
6. etice
7. pedagogice

Profesorul George Vaideanu propune zece educatii care ar trebui sa fie integrate in invatamantul obligatoriu.

1. Educatia stiintelor exacte
2. Educatia stiintelor sociale si umaniste
3. Educatia tehnologiei si muncii
4. Limba materna si limbile straine
5. Educatia civica, morala si patriotica
6. Educatia artei
7. Educatia culturala si spirituala
8. Educatia economica si casnica moderna
9. Semicalificare si calificare profesionala

Ordonarea elementelor de continut in predarea unei materii:

1. ordonarea logica: lineara sau concentrica
2. ordonarea genetica
3. ordonarea interdisciplinara
4. ordonarea modulara
5. ordonarea integrata

Curriculumul la decizia scolii in invatamantul obligatoriu are mai multe ipostaze:

1. aprofundarea obiectivelor de referinta
2. extinderea obiectivelor de referinta
3. optionale la nivelul disciplinei si ariei curriculare

Planul de invatamant stabileste:

1.      disciplinele scolare

2.      numarul de ore pentru fiecare obiect de studiu

3.      structura anului scolar

Planurile-cadru in invatamantul obligatoriu ofera o solutie de optimizare a bugetului de timp in care sunt cuprinse:

1. activitati comune, in scopul asigurarii egalitatii de sanse a elevilor
2. activitati pe clase de elevi, in scopul diferentierii parcursului scolar in functie de interesele elevilor

Planurile-cadru la liceu sunt axate pe optiunea elevilor de a-si continua studiile.

Principiile de generare a planurilor-cadru:

1. principiul selectiei si al ierarhizarii culturale
2. principiul functionalitatii
3. principiul coerentei
4. principiul egalitatii sanselor
5. principiul flexibilitatii si al parcursului individual
6. principiul racordarii la social

Programa scolara este un document care configureaza continutul procesului instructiv-educativ la o disciplina de invatamant si in invatamantul obligatoriu cuprinde :

1. nota de prezentare
2. obiectivele-cadru
3. obiectivele de referinta
4. exemplele de activitati de invatare
5. continuturile
6. standardele curriculare de performanta

Manualul scolar este cel mai important instrument de lucru pentru elevi, care detaliaza sistematic temele recomandate de programele scolare la fiecare disciplina si pentru fiecare clasa. Are urmatoarele functii:

1. functia de informare
2. functia de structurare a invatarii
3. functia de ghidare a invatarii

Ramura pedagogiei care se ocupa cu studiul procesului de invatamant, ca principala modalitate de realizare a educatiei, se numeste didactica.

Metode de invatamant:

1. Expunerea consta in prezentarea unor cunostiinte noi pe cale orala
2. Conversia consta in dialogul si interogarea elevilor
3. Observatia didactica consta in urmarirea atenta de catre elevi a unor fenomene
4. Exercitiul didactic consta in efectuarea unor operatii si actiunii mintale sau motorice
5. Metoda cazului consta in etalarea unor situatii reprezentative, ale caror trasaturi sunt cercetate profund
6. Descoperirea didactica consta in crearea conditiilor de reactualizare a experientei, in vederea deslusirii unor noi situatii-problema
7. Problematizarea consta in crearea unor dificultati practice sau teoretice, a caror rezolvare sa fie rezultatul activitatii proprii de cercetare, efectuate de elev
8. Modelarea didactica consta in analogia cu un sistem de referinta, caruia trebuie sa-i capteze trasaturile specifice
9. Algoritmizarea consta in parcurgerea unei suite de operatii standard, care duc la rezolvarea unei serii mai largi de probleme asemanatoare
10. Brainstorming-ul consta in discutii si dezbaterii pentru a stimula creativitatea
11. Jocul de rol consta in provocarea unei discutii plecand de la un joc dramatic pe o problema cu incidenta directa asupra unui subiect ales
12. Instruirea programata consta in parcurgerea gradata a unei programe de invatare

Lectia este forma principala a procesului de invatamant, centrata pe obiective si implicand continuturi didacice, strategii si evaluare. Tipuri de lectie:

1. Lectia mixta are mai multe scopuri didactice: comunicare, sistematizare, fixare, verificare.
2. Lectia de comunicare are ca scop insusirea de noi cunostinte.
3. Lectia de formare de priceperi si deprinderi este specifica unor domenii de activitate diverse: desen, muzica, lucru manual, educatie fizica, gramatica, literatura, tehnica.
4. Lectia de fixare si sistematizare consta in consolidarea si aprofundare cunostintelor insusite.
5. Lectia de verificare urmareste constatarea nivelului de pregatire a elevilor si aprecierea rezultatelor scolare.

Structura lectiei:

1. moment organizatoric
2. verificarea continuturilor insusite
3. pregatirea elevilor pentru receptarea noilor cunostiinte
4. precizarea titlului si a obiectivelor
5. comunicarea noilor cunostinte
6. fixarea si sistematizare continuturilor
7. explicatii pentru continuarea invatarii acasa si pentru realizarea temei

Proiect de lectie

1. Data
2. Obiectul
3. Clasa
4. Subiectul lectiei
5. Tipul lectiei
6. Obiectivul fundamental

Desfasurarea lectiei

Momentele lectiei

Continutul cu timpul corespunzator

Activitatea profesorului

Mijloace de invatamant

Activitatea elevilor

Evaluarea scolara este procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se furnizeaza informatii utile, permitand luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluarii presupune: masurarea, aprecierea rezultatelor scolare si adoptarea masurilor ameliorative.

Modalitati de evaluare: examenul, concursul.

Functia specifica	Conotatii in plan autoevaluativ	Conotatii in plan evaluativ
Constatativa	Modalitate de surprindere a nivelului de pregatire atins	Indicator al gradului de eficienta al proceselor de predare si invatare
Diagnostica	Radiografiere a capacitatilor performantiale si interpretare a discrepantelor constante	Evidentiere si interpretare ale lacunelor existente in planul procesului de predare
Prognostica	Reconsiderare a stilului propriu de munca	Optimizarea modalitatilor de restructurare a strategiilor didactice
Motivationala	Efectul motivational este mediat de personalitatea elevului si de relatia existenta intre autoevaluare si evaluare	Sanctiune sau recompensa acordata elevilor in functie de apropierea acestora de criteriile de evaluare
Decizionala	Reper pentru aprecierea de sine	Suport pentru plasarea adecvata in ierarhia clasei
Informationala	Mediatizarea predictilor privind evolutia scolara ulterioara	Informare cu privire la randamentul scolar realizat

Evaluarea formativa ii ajuta pe elevi sa invete si compara performanta acestora cu un prag de reusita dinainte fixat.

Evaluarea normativa verifica cunostiintele elevului printr-un test, scorul fiind plasat intr-o distributie statistica.

Metode si instrumente de evaluare:

1.      probe orale

2.      probe scrise

3.      probe practice

4.      observarea sistematica a elevilor

5.      referatul

6.      investigatia

7.      proiectul

8.      portofoliul

9.      tema pentru acasa

10.  tema de lucru in clasa

11.  autoevaluarea

Notarea scolara se poate realiza prin:

1.      apreciere verbala

2.      notarea numerica

3.      notarea literara: A, B, C, D, E, F.

4.      notarea prin culori la copii mici.

5.      notarea prin calificative: Foarte bine, Bine, Satisfacator, Nesatifacator.

Evaluarea unei lucrari artistice se face in functie de descriptori de performanta:

1. structura corecta a spatiului plastic intr-o compozitie
2. originalitatea proiectului
3. varietatea tonurilor si nuantelor folosite
4. gradul de insusire a cunostintelor si de formare a priceperilor
5. calitatea tehnicilor artistice specifice
6. gradul de finalizare al compozitiei
7. gradul de creativitate

Liceul de Arte plastice

Timisoara

Profesor - Mutu Corina

Studenta practicanta - Voicu Dina

Proiect didactic

Clasa:

Data:

Specialitatea: compozitie - 4ore/saptamana

Tipul de lectie: combinata, complexa

Unitatea de invatare: Costumul in sec XIX - Romantismul

Tema aplicativa: compozitie alegorica, avand ca sursa de inspiratie crinolina

Obiective de referinta:

1. transmiterea de cunostinte
2. legarea lor de cunostinte anterioare si stabilirea analogilor
3. exersarea mijloacelor specifice, utilizarea variata a elementelor limbajului plastic
4. largirea orizontului de cunoastere prin studiu teoretic si observarea documentatie
5. stimularea proceselor intelectuale de analiza si sinteza
6. problematizarea si gasirea de solotii in situatii inedite
7. dezvoltarea gandirii artistice, a imaginatiei si a creativitatii
8. aplicarea in practica a cunostintelor teoretice acumulate si aprofundarea lor prin realizarea unor structuri concrete

Competente specifice:

1. studiul compozitiei ca structurare a spatiului plastic
2. configurarea de structuri plastice, urmarind obtinerea unitatii si a echilibrului

Metode didactice folosite:

1. documentarea
2. analiza
3. sinteza
4. explicatia
5. demonstratia
6. conversatia
7. exercitiul
8. dialogul

Resurse:

1. schite de idei dupa documentare realizate de elevi in sedinta precedenta
2. planse didactice, ghid metodic, album de arta, internet
3. coli A2, creioane, radiera, acuarele, tempera, pensule

Detalieri de continut:

Ora I

1. Moment organizatoric - 5 min.

- profesorul face prezenta si verifica materialele de lucru ale elevilor si va lua masurile necesare pentru buna desfasurare a lectiei

- elevul este prezent in atelier si isi pregateste locul de activitate

2. Faza pregatirii - 5 min.

- profesorul capteaza atentia si trezeste interesul pentru lectie

- profesorul pune in discutie teme anterioare, cunostinte asimilate de elevi, reactiveaza etape parcurse deja de elevi pentru a face legatura cu tema noua

- elevul participa activ la dialogul cu profesorul

3. Anuntarea temei noi si a subiectului lectiei - 15 min.

- profesorul enunta cerintele temei si face prezentarea generala a subiectului si a materialului vizual pregatit

- elevul este atent la explicatiile primite, va pune intrebari si va dialoga cu profesorul

4. Declansarea activitatii de studiu

- profesorul mai face recomandari generale sau individuale

- elevul incepe activitatea

5. Conducerea activitatii de instruire si studiu

- profesorul indruma elevii, stimuleaza demersul plastic prin explicatii suplimentare, demonstratii si sugerarea unor solutii

- elevul lucreaza, incercand sa respecte si sa indeplineasca cerintele temei

6. Analiza si evaluarea - 15 min.

- profesorul corecteaza lucrarile individual, face aprecieri critice

- autoevaluarea - elevii ierarhizeaza lucrarile in functie de preferinte, argumentand in limbaj de specialitate alegerea facuta

7. Momentul de incheiere al sedintei de lucru - 5 min.

- profesorul face aprecieri verbale, evidentiaza rezultatele bune si face recomandari pentru sedinta urmatoare

- elevii isi vor dezvolta propria capacitate de apreciere, isi dezvolta vocabularul de specialitate, isi curata locul de munca

Vocabular: sa se cunoasca si sa se aprecieze corect notiunile noi invatate

Managementul clasei de elevi

                                         dupa Romita Iucu

Cuvantul management provine din engleza, de la verbul to manage, care inseamna a administra, a reusi, a conduce, a manui.

Comportamentele fundamentale ale cadrului didactic in activitatea instructiv-educativa in clasa de elevi sunt de natura manageriala:

1. Planifica activitatile cu caracter instructiv-educativ
2. Organizeaza activitatile clasei
3. Comunica informatiile stiintifice
4. Conduce activitatea desfasurata in clasa
5. Coordoneaza activitatile instructiv-educative
6. Motiveaza activitatea elevilor
7. Consiliaza elevii
8. Controleaza elevii
9. Evalueaza masura in care obiectivele au fost atinse

Conceptul de management al clasei:

1. Factorii determinanti sunt: recrutarea cadrelor didactice, formarea cadrelor didactice, deontologia didactica si structura familiala a colectivului de elevi;
2. Structura dimensionala a conceptului cuprinde dimensiunile: ergonomica, psihologica, psihosociala, normativa, operationala si creativa;
3. Nivelul interactional al managementului clasei este dependent de eficienta microdeciziilor educationale;
4. Timpul reprezinta, in economia managementului clasei de elevi, atat o resursa, cat si o restrictie;
5. Inceputul de an scolar reprezinta un exemplu elocvent al priceperii manageriale a cadrelor didactice;
6. Consecintele unui management defectuos al clasei sunt: lipsa de motivare a clasei, oboseala, deprecierea climatului educational, atitudinile de ignorare si indiferenta, agresivitatea si violenta;
7. Interventiile in situatii de criza manageriala: ignorarea sau interventia;
8. Negocierea implicita si explicita sunt instrumente determinante in solutionarea unor situatii de criza educationala.

Definitie: Managementul clasei de elevi este domeniul de cercetare in stiintele educatiei, care studiaza atat perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactica si psihosociala), cat si structurile dimensionale ale acesteia, in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza "microeducationala" (indisciplina, violenta, ignorare) si a evitarii consecintelor negative ale acestora, prin exercitiul microdeciziilor educationale.

Perspectivele de abordare a clasei de elevi sunt:

1. Perspectiva didactica este bazata pe procesul instructiv-educativ, avand ca finalitate dezvoltarea proceselor intelectuale si a motivatiei pentru studiu;
2. Perspectiva psihosociala este bazata pe mediul de comunicare si socializare in care se desfasoara procesul de invatare, pe coeziunea grupului de elevi, pe influenta personala a profesorului.

Managementul presupune si disciplina. Exista doua teorii contradictorii:

1. Teoria disciplinei permisive are ca idee principala asigurarea libertatii de manifestare a elevului si isi propune sa reformeze educatia din scoala in concordanta cu cerintele acestuia;
2. Teoria disciplinei autoritare are la baza conceptul de guvernare, prin luarea unor masuri severe de constrangere a elevilor indisciplinati.

Dimensiunile managementului clasei:

1. Dimensiunea ergonomica: dispunerea mobilerului in sala de clasa, vizibilitatea, amenajarea salii de clasa;
2. Dimensiunea psihologica: capacitatea de invatare, convingerea, instructia voluntara;
3. Dimensiunea sociala: clasa ca grup social, structura informatiei sociale in grupul-clasa, individulaizare, grupare si organizare in sala de clasa;
4. Dimensiunea normativa: reguli care regleaza desfasurarea unei activitati educationale;
5. Dimensiunea operationala: strategii de interventie ale cadrului didactic, conformarea comportamentala in clasa;
6. Dimensiunea inovatoare: cunoasterea practicii educationale.

Programa titularizare Arte vizuale

PPREZENTARE GENERALĂ

            Programele pentru perfecţionarea pregătirii de specialitate a cadrelor didactice urmăresc afirmarea unei noi  competenţe profesionale prin aprofundarea unor concepte şi orientări cu privire la educaţia artistică plastică înţeleasă ca activitate creativă specifică şi interdisciplinară de formare a tinerei generaţii.

            La examenul de ocupare a posturilor vacante în învăţământul preuniversitar se are în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic pe care îl presupune limbajul vizual, cât şi conştientizarea  funcţiilor lui practice, gramaticale şi de tehnologie artistică.

Cadrele didactice care se prezintă la concursul de titularizare sunt, în general, absolvenţi de doar câţiva ani ai institutelor de învăţământ superior. Din acest punct de vedere, concursul trebuie să ateste următoarele:

-                      stăpânirea cunoştinţelor generale din ştiinţele edicaţiei asimilate în facultate, cu accent pe aplicaţiile lor practice (proiectare, strategii didactice, mijloace de învăţământ, creativitate);

-                      aplicarea creativă a informaţiilor din didactica specialităţii dobândite anterior şi îmbogăţite prin experienţa de catedră (limbaj plastic, noţiuni de gramatică a vizualului, tehnici artistice);

-                      preocupări de optimizare şi ameliorare a mijloacelor de accesibilizare a conţinutului programei şcolare în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor;

-                      calitatea documentării privind zone ale vizualului de interes în şcoala actuală: mass-media, modă, publicitate, etc.;

-                      demonstrarea unor capacităţi de descoperire a mijloacelor şi căilor specifice de cultivare şi stimulare a creativităţii.

Caracterul integrator şi multicultural al acţiunilor reprezentative pentru disciplina educaţie plastică este dezvoltat în cadrul mai larg al demersului metodic. Învăţarea în artă fiind gramaticală şi tehnologică (şi doar în acest sens, operaţională), punerea în aplicare a acestui conţinut implică din partea profesorilor motivaţii de inovare şi descoperire a unor strategii, modalităţi tehnice, mijloace şi forme active pentru stimularea creativităţii vizuale a elevilor. Acesta este obiectivul fundamental al împrospătării informaţiei de specialitate, psihopedagogice şi metodologice, şi criteriul evaluării muncii fiecărui cadru didactic, pe linia preconizată de reforma curriculară în curs de desfăşurare în învăţământul românesc de toate gradele.

 

EXEMPLE DE COMPETENŢE

ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI VIZUALE

·         Competenţa de a desfăşura o activitate continuă având la bază o opţiune conştientă, fără pulsiuni afective, privind valoarea acţiunii.

·         Competenţa unei viziuni globale asupra finalităţii acţiunii ca o consecinţă a pregătirii manageriale (elaborarea obiectivelor, anticiparea finalităţilor, existenţa alternativelor).

·         Competenţa de a comunica (sinergic) cu scopul cooperării creative şi al respectării diverselor opinii, al asimilării propunerilor alternative şi/sau, eventual, al includerii lor în proiecte personale.

·         Competenţa legată de afirmarea propriei personalităţi, de dorinţa de evoluţie intelectuală şi profesională continuă, indiferent de situaţiile pasagere sau conjuncturale.

·         Capacitatea de a concepe curriculum la decizia şcolii

·         Competenţe în evaluare

·         Conturarea unui profil intelectual şi profesional prin consultarea constantă a materialelor bibliografice (de specialitate şi din specialităţi înrudite). Folosirea tehnicilor moderne de informare şi a metodelor specifice pentru asimilarea cunoştinţelor necesare procesului didactic specific educaţiei vizuale.

·         Capacitatea de a construi/alcătui demersuri didactice interactive cu integrarea conţinuturilor metodice.

·         Capacitatea de adecvare a demersului didactic la colectivul clasei şi/sau la specificul disciplinei.

COMPETENŢE ÎN SPECIALITATE

·         Cunoaşterea temeinică a conţinuturilor ştiinţifice şi metodice ale disciplinei.

·         Capacitatea de a structura modalităţi orginale de abordare a problemelor de limbaj vizual în cadrul activităţilor plastice şcolare; evaluarea eficientă a diferitelor tipuri de demersuri educaţionale.

·         Capacităţi de implicare profesională la îmbogăţirea conţinutului artistic aplicativ al instrumentelor de lucru (programe, manuale, materiale didactice).

·         Capacitatea de a actualiza prin lecturi, activităţi în atelier, demonstraţii, expuneri, cerinţele reformei curriculare; comunicarea eficientă cu parteneri în activitatea educaţională.

·         Capacitatea de autoevaluare şi introducerea feed-back-ului în protecţia personală a carierei.

PROFESOR II

Programa de titularizare

Disciplina:                   Educaţie vizuală pentru clasele V – VIII

                                    Învăţământ general obligatoriu

A.    Prezentare generală

Programa de pregătire pentru titularizarea în învăţământul general obligatoriu la disciplina Educaţie vizuală urmăreşte actualizarea şi aprofundarea unor concepte şi orientări actuale în domeniul educaţiei vizuale înţeleasă ca alfabetizare specifică şi bază a dezvoltării predispoziţiilor creative vizualo-manuale ale elevilor.

La examenul de titularizare se are în vedere atât însuşirea temeinică şi completă a conţinutului teoretic şi practic tehnologic pe care îl presupune limbajul vizual, cât şi conştientizarea creatoare a noţiunilor, conceptelor, căilor şi mijloacelor celor mai eficiente în procesul de învăţare orientată şi de evaluare interactivă a performanţelor fiecărui elev.

B.     Profilul profesorului de educaţie vizuală

În învăţământul general obligatoriu, profilul viitorului profesor de educaţie vizuală pentru clasele V - VIII presupune:

-                      comportament creativ şi înţelegere empatică şi

-                      pregătire de specialitate polivalentă, specifică educaţiei vizuale de bază.

C.    Teme de studiu individual pentu examenul de titularizare la disciplina educaţie vizuală în învăţământul general obligatoriu:

Tema I:            Educaţia vizuală de bază – privire de ansamblu

Tema II:          Culoarea – element de limbaj învăţat cu prioritate;

proprietăţi şi efecte

Tema III:         Punctul şi linia – elemente de limbaj specifice graficii

Tema IV:         Forma – element de limbaj bi şi tridimensional

Tema V:          Mijloacele de expresie

ca ansambluri relaţionale (grupări) nominalizate

Tema VI:         Mijloacele tehnice generale şi specifice fiecărei arte vizuale

Tema VII:       Compoziţia bi şi tridimensională; principii, condiţii, tipuri şi genuri;

analiza imaginii

Tema VIII:      Idei noi, eficiente în psihopedagogia artei

Tema IX:         Creativitatea vizuală cu artă şi artistică;

factori de stimulare sau de frânare;

modalităţi de deblocare; probe şi teste

Tema X:          Proiectarea activităţilor vizualo-manuale, predominant practice,

de atelier, cu performanţe minime, evaluabile imdeiat şi interactiv;

proiectul scenariu şi fişa – forma prescurtată

D.    Bibliografie generală minimă:

-          Achiţei, Gh., Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1988

-          Berger, R., Descoperirea picturii, vol. I – III, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975

-          Lhote, A., De la paletă la masa de scris, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974

-          Pleşu, A., Ochiul şi lucrurile, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986

-          Read, H., Semnificaţia artei, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969

-          Schileru, E., Preludii critice, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975

-          Signac, P., De la Delacroix la neoimpresionism, Editura Meridiane, Bucureşti, 1971

-          Şuşală, I., N., Estetica şi psihopedagogia artelor plastice şi designului, Editura Sigma, Bucureşti, 2000

-          Şuşală, I., N., Bărbulescu, O., Dicţionar de arsmatetică, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

-          Tonitza, N., Scrieri despre artă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1962

-          Venturi, L., Cum să înţelegem pictura, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977

E.     Bibliografie specifică

Tema I

-          Achiţei, Gh., Ce se va întâmpla mâine, Editura Albatros, Bucureşti, 1972

-          Enăchescu, C., Expresia plastică a personalităţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975

-          Şuşală, I., Petre, Ghe., Eucaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema II

-          Constantin, P., Culoare, artă, ambient, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979

-          Demetrescu, C., Culoarea, suflet şi retină, Editura Meridiane, Bucureşti, 1965

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema III

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema IV

-          Mihăilescu, D., Limbajul culorilor şi formelor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980

-          Read, H., Originile formei în artă, Editura Univers, Bucureşti, 1971

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema V - Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema VI

-          Bollenbach, G., C., D., Desenul. Pe scurt, despre tehnici, Editura Meridiane, Bucureşti, 1969

-          Havel, M., Tehnica tabloului, Editura Meridiane, Bucureşti, 1988

-          Iuca, S., A., Gravura. Vocabular de termeni tehnici, Editura Artis, Bucureşti, 1991

-          Nanu, A., Pe scurt, despre sculptură, Editura Albatros, 1966

-          Şuşală, I., Desen, culoare, modelaj, compoziţie şi metodică, Editura FRM, Bucureşti, 1999

Tema VII

-          Ailincăi, C., Introducere în gramatica limbajului vizual, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982

-          Lhote, A., Tratate despre peisaj şi figură, Editura meridiane, Bucureşti, 1969

-          Read, H., Semnificaţia artei, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986

-          Sterling, Ch., Natura moartă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

-          Wojciechowschi, A., Arta peisajului, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974

Tema VIII

-          Faure, Ed., A învăţa să fii. Un raport al UNESCO, Editura Didactică şi Pedagogică, 1974

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema IX

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

Tema X

-          Maliţa, M., Idei în mers, Editura Albatros, Bucureşti, 1975

-          Şuşală, I., Petre, Gh., Educaţia vizuală de bază. Sinteze, Editura Star Tipp, Slobozia, 2003

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR/CATEDRELOR VACANTE ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

18 – 19 iulie 2005

Proba scrisă la ARTE VIZUALE

Profesor II

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

♦ Timpul efectiv de lucru este de 4 ore.

SUBIECTUL I 40 puncte

Modalităţi de organizare a spaţiului plastic. Compoziţia deschisă. Scheme compoziţionale

(trasee ordonatoare) şi principii de configurare a spaţiului plastic sau decorativ.

- definirea compoziţiei plastice

- configuraţia compoziţiei deschise

- trasee ordonatoare, linii de forţă

- centru / centre de interes, centru compoziţional

SUBIECTUL II 50 puncte

Proiectarea didactică / proiectul de lecţie – componentă a strategiei de anticipare şi

pregătire a activităţilor artistice – plastice:

- definirea proiectării didactice / proiectului de lecţie ca parte componentă a

strategiei didactice

- prezentarea părţilor constitutive ale proiectului de lecţie

- formularea obiectivelor şi corespondenţa lor cu conţinuturile (exemplificarea pe o

temă specifică artelor vizuale)

Proba scrisă la ARTE VIZUALE

Profesor I

Varianta 1

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

♦ Timpul efectiv de lucru este de 4 ore.

SUBIECTUL I (20 de puncte)

1. Elemente fundamentale de limbaj vizual: Punctul plastic şi linia. Rolul decorativ al punctului şi al liniei. Metode şi procedee de organizare a spaţiului plastic decorativ.

- definirea punctului şi liniei ca elemente de limbaj plastic 5p.

- relaţii structurale ale punctului şi ale liniei în spaţiul plastic decorativ – expresivităţi plastice ale acestora ca ornamente decorative 5p.

- metode şi procedee de organizare a spaţiului plastic decorativ cu ajutorul liniei şi a punctului 10p.

SUBIECTUL II (30 de puncte)

1. Activităţi ale profesorului de educaţie plastică cu elevii în spaţiul muzeal. Precizaţi scopul, obiectivele şi formele de activităţi specifice.  

- definirea muzeului din perspectiva activităţilor legate de disciplina educaţie plastică

5p.

- Scopul şi obiectivele acestui tip de activitate: analiza operei de artă.

• analiza compoziţiei 5p.

• analiza tehnicilor 5p.

• analiza mijloacelor de expresie 5p.

* Pentru arhitectură scopul şi obiectivele acestui tip de activitate se referă la analiza relaţiilor: obiect expus - vizitator; obiect expus - spaţiul de expunere; obiect expus - lumina.

- exemple de activităţi desfăşurate în spaţiul muzeal

• analiza orală sau scrisă 5p.

• schiţele de documentare 5p.

SUBIECTUL III (40 de puncte)

1. Timpul şi spaţiul în arta bizantină şi baroc. Realizaţi o analiză comparativă din perspectiva acestor dimensiuni între cele două stiluri luând la alegere două exemple.

- caracterizarea stilurilor şi enumerarea unor opere (monumente) reprezentative 10p.

- elemente de analiză comparativă

• modalităţi de sugerare a mişcării (dinamismului), ritmului, scurgerii timpului 15p.

• modalităţi de reprezentare a spaţiului 15p.

Proba scrisă la ARTE VIZUALE

Profesor I

Varianta 2

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

♦ Timpul efectiv de lucru este de 4 ore.

SUBIECTUL I 20 puncte

Elemente fundamentale de limbaj vizual: linia. Ipostaze ale liniei. Potenţe constructive şi

de expresie ale liniei în compoziţie.

* Se vor trata, la alegere, ipostaze ale liniei în compoziţia plastică, decorativă, de

arhitectură sau cinetică.

- definirea liniei ca element de limbaj vizual

- relaţii structurale ale liniei în spaţiul vizual

- metode şi procedee de organizare a spaţiului vizual *

* Se tratează subiectul cu referire la una din următoarele dominante: plastic, decorativ,

ambiental/arhitectural, cinetic

SUBIECTUL II 30 puncte

Activităţi ale profesorului de educaţie plastică cu elevii în spaţiul muzeal. Precizaţi

scopul, obiectivele şi formele de activităţi specifice.

- definirea muzeului din perspectiva activităţilor legate de disciplina educaţie

plastică

- Scopul şi obiectivele acestui tip de activitate:

- analiza operei de artă

- analiza compoziţiei

- analiza tehnicilor

- analiza mijloacelor de expresie

* pentru arhitectură, scopul şi obiectivele acestui tip de activitate se referă la analiza

relaţiilor: obiect expus – vizitator; obiect expus – spaţiul de expunere; obiect expus –

lumină.

- exemple de activităţi desfăşurate în spaţiul muzeal

- analiza orală sau scrisă

- schiţele de documentare

SUBIECTUL III 40 puncte

Stiluri şi curente clasice în arta europeană.

- enunţarea stilurilor şi curentelor (arta din Grecia şi Roma antică, clasicul din

Renaşterea italiană, stilul clasic francez din secolul al XVII-lea, neoclasicismul)

- caracterizarea generală

- elemente de analiză comparativă: reprezentarea idealului uman, relaţia dintre om

şi univers, reprezentarea timpului şi a spaţiului.