Femme fatale de Dina Voicu

2010-06-25T01:23:00.000-07:00

Femme fatale

de Dina Voicu

Femme fatale este o femeie ademenitoare și fermecătoare care seduce bărbații, deseori conducându-i în situații compromițătoare. Încă din antichitate femme fatale este văzută ca o vrăjitoare, din cauza abilității sale de a hipnotiza victima ei masculină. Femeia fatală încearcă să-și atingă scopul ascuns folosind șiretlicuri feminine, cum ar fi frumusețea, farmecul și alura sexuală. În unele situații, ea folosește minciuna sau constrângerea, mai mult decât farmecul personal. Arma ei caracteristică este otrava, care serveste și ca o metaforă a farmecului ei otrăvitor, toxic. Ridicarea arhetipului Femeii fatale - variantă, de-a lungul secolelor, a Eternului feminin - şi a miturilor sale subadiacente (femeia nocturnă, vrăjitoarea, vampa), la nivelul unui mit pe deplin structurat, a avut loc la mijlocul secolului al XIX-lea. Femeia fatală este definită prin perversitate, frumuseţe malefică şi seducţie fatală.

În Evul Mediu ideea pericolului sexualității femeii, tipizată de Eva, era exprimată des în romanțele medievale, ca o femeie vicleană și seducatoare, un prim exemplu fiind Morgan le Fay. În mitologia antică arhetipul femme fatale a fost reprezentat de Ishtar, Zeița sumeriană a Dragostei și Războiului și de Afrodita, Zeița grecoaică a Frumuseții. Figura istorică Cleopatra, Regina Egiptului, prin abilitatea de a seduce barbații puternici din Roma, a devenit un arhetip legendar al atracției și pericolului inerent al femeii exotice și puternice. În poveștile chinezești, femeia fatală a fost acuzată ca fiind responsabilă de slăbirea și decăderea dinastiilor, seducandu-și amantul, făcându-l să-și neglijeze datoriile și întorcându-l către dorințele ei. Poeziile și poemele în proză ale lui Charles Baudelaire din a doua jumătate a secolului al XIX-lea au avut o influenţă majoră asupra pictorilor, unul dintre ei fiind Gustave Moreau. Temele predominante din culegerile Les Fleurs du mal şi Les Paradis artificiels sunt miturile Antichităţii greco-romane şi biblice, obsesia feminităţii, arhetipul femeii fatale. Printre pictorii care au reprezentat în tablourile lor figura femme fatale se numără și Edvard Munch și Gustav Klimt. În picturile lui Gustave Moreau apar simboluri femme fatale ca Salomeea, Dalila, Messalina, Medeea sau Elena. Ca şi Baudelaire, Moreau asociază feminitatea, în primul rând, cu ideea de fatalitate şi maleficiu, imaginând personaje de o frumuseţe perversă şi de o senzualitate morbidă. Această temă a frumuseţii satanice este căutată, mai ales, în mituri.

Salome era fiica lui Herodias, care i-a ucis soțul pentru a o mărita cu Irod, stăpânul Iudeei. Coplesit de dorință pentru ea, Irod îi cere să danseze pentru el seducatorul dans al celor șapte voaluri. Fata acceptă, cu o condiție: ca după dans să îi îndeplinească o singură dorință. La final Salomeea îi cere în schimb eliberarea lui Ioan Botezatorul, pentru care făcuse o adevarată obsesie. Irod ordonă ca Ioan sa fie executat, iar capul său însângerat să îi fie adus Salomeei pe un platou de argint. Când aceasta sărută buzele reci, Iron, îngrozit, le ordonă gărzilor să o ucidă. Enigmatica dansatoare, căreia Evangheliile (cea a lui Marcu şi cea a lui Matei) nici măcar nu-i pomenesc numele, ci o desemnează doar ca fiica Irodiadei, poate fi considerată un personaj cu o bogată iconografie conturată de-a lungul secolelor. Ea reuşeşte în timp să descentreze povestirea biblică, axată exclusiv pe relatarea pătimirii sfântului Ioan Botezătorul, şi să capteze, prin senzualitate demonică şi rafinament, atenţia celor dispuşi să o contemple ca expresie a păcatului şi ca zeiţă a decadenţei artistice. În noul sistem de semnificare al imaginarului fin-de-sičcle, de la Flaubert la Huysmans şi Oscar Wilde, de la Mallarmé la Beardsley şi Richard Strauss, tulburătoarea maestră a seducţiei, luxurii şi păcatului, cu atributele sale definitorii - vălurile, bijuteriile, floarea de lotus, pantera - va fi predilecta sursă de inspiraţie a epocii. Dar mai ales ea îl va determina pe Gustave Moreau, pictorul care a influenţat decisiv arta decadentă şi simbolistă, ca plecând de la viziunea baudelairiană asupra feminităţii, să realizeze seria cea mai importantă a operelor sale artistice. Numeroasele pânze dedicate Salomeei, începând cu 1872, până în 1890, continuă să reitereze printr-o opulenţă figurativă, imaginea dansatoarei fatale, surprinsă în patru ipostaze principale: Salomeea dansând în faţa lui Irod (Salomé dansant devant Hérode), Salomeea aşteptând îndeplinirea execuţiei sfântului (Salomé ŕ la prison), Apariţia (L’Apparition), Salomeea după uciderea Sfântului Ioan Botezătorul (Salomé au jardin).

Femme fatale a înflorit în perioada Romantismului în poeziile lui John Keats: La Belle Dame sans Merci și Lamia. Matthew Gregory Lewis a publicat în 1796 romanul gotic Călugărul (The Monk), în care femeia fatală Matilda îl seduce pe călugărul Ambrosio. Carmilla este un alt roman gotic publicat în 1872 de Joseph Sheridan Le Fanu, personajul principal fiind femeia vampir Carmilla. Romanul lui Bram Stoker, Dracula (1897), prezintă trei femei vampir, seducătoare, după care a fost ecranizat în 1960 filmul de groază Miresele lui Dracula (The Brides of Dracula). În tragedia Romeo și Julieta, scrisă de William Shakespeare, Julieta simbolizează o femeie fatală care pentru prima oară simbolizează toate calitățile bune ale femeii. Femme fatale apare și în romanele francezului Joris-Karl Huysmans. Mata Hari (1876-1917) de origine olandeză, a fost o dansatoare orientală, o curtezană și spion în timpul Primului Război Mondial. Ea întruchipează arhetipul femme fatale, iar după moarte a fost subiectul multor cărți și filme senzaționale.

Poetul și prozatorul britanic Rudyard Kipling, cunoscut pentru povestirea sa pentru copii Cartea Junglei (1894), a fost inspirat de pictura The Vampire a lui Philip Burne-Jones, pentru a-și scrie poemul cu același nume. Refrenul poemului: A fool there was… ce descria un bǎrbat sedus, a devenit mai târziu titlul filmului cunoscut din 1915 al lui Frank Powell, poezia fiind folositǎ pentru promovare. În jargonul timpuriu american femme fatale a fost numitǎ “vamp”, prescurtare de la “vampire”. Vampa din cinematografie, ca simbol al magnetismului erotic este Theda Bara. Femeia care a dat viațǎ pentru prima datǎ acestui tip de personaj conceput special pentru filmul A Fool There Was, se numea în realitate Theodosa Goodmann. Metamorfozatǎ în Theda Bara, ea este consideratǎ primul star creat piesǎ cu piesǎ de și pentru cinematograf. Pânǎ atunci, filmele foloseau mai ales celebritǎțile, deja cunoscute de public de pe scenele de teatru, de vodevil, de cafe-concert sau chiar de circ. Dar iatǎ cǎ pentru a crea personajul vampei a fost aleasǎ o actrițǎ de mâna a treia, total necunoscutǎ. Exact cum se procedeaza și azi în confecționarea starurilor, actriței i s-a dat un nume nou, de vedetǎ Theda Bara, i s-a conceput o biografie incitantǎ care a fost datǎ publicitǎții (s-a spus cǎ este fiica unui artist francez și a unei prințese arabe, cǎ a fost crescutǎ la umbra piramidelor și așa mai departe). Tot atunci, pentru prima oarǎ, cuvântul vampǎ s-a folosit într-o campanie publicitarǎ. Imaginea vampei era datǎ de urmǎtoarele elemente: privire cu mare putere de fascinație, susținutǎ de efectul tenebros al ochiilor pregnant conturați cu dermatograf negru, costumație extravagantǎ sugerând senzualitatea orientalǎ, accesorii abundente, de preferințǎ perle și pietre prețioase, tendința spre exhibiționism, afecțiune în gesturi și comportament, lipsa naturaleții, cultul pentru iubire, destin fatal. Alte vampe celebre din filmele mute au fost Helen Gardner, Louise Glaum, Musidora, Nita Naldi, Pola Negri, Myrna Loy. Imediat dupǎ lansarea acestui personaj impregnat de conotații erotice, cinematograful american a fost invadat de o armatǎ de vampe. Olga Petrova a reluat rolul interpretat de Theda Bara în The Vampire (1915), Valeska Surat a apǎrut în Idolaters (1917), culminându-se cu Pola Negri în Passion și One Arabian Night (1920). Theda Bara și-a continuat la rândul ei cariera de vampă turnând film după film între 1915 și 1918: Carmen, Romeo și Julieta, Cleopatra, Salomea etc. De fapt, folosind aceste vrajitoare ale sufletului, America încerca să estompeze suferințele și rănile încă vii provocate de primul război mondial. O singura țară a cunoscut un fenomen comparabil cu cel din America: Italia, creatoare de dive. Furia nașterii divelor începuse în 1913 cu Lyda Borelli si s-a atenuat abia în 1921, când Leda Gys a oferit spectatorilor ultima sa apariție. Dar toată această perioadă a avut o regină a divelor, pe faimoasa Francesca Bertini, care era de departe mult mai sofisticată, mai melodramatică, mai artistă decât suratele ei de peste Atlantic.

În timpul erei filmului alb-negru 1940-1950, femme fatale a înflorit în cinematografia americană. Exemplele o includ pe nevasta extrem de posesivă și narcisistă Ellen Brent Harland, portretizată de Gene Tierney, în Leave Her to Heaven (1945), care face orice să fie iubită de soț. Brigid O'Shaughnessy, portretizată de Mary Astor, care și-a folosit talentele actoricești să-l omoare pe partenerul lui Sam Spade în The Maltese Falcon. Cântăreața de cabaret portretizată de Rita Hayworth în Gilda (1946), a cărei sexualitate îl manipulează pe soțul ei și pe prietenul lui cel mai bun. O altă femme fatale a filmului alb-negru este Phyllis Dietrichson, interpretata de Barbara Stanwyck, care seduce un vânzător de asigurări și îl convinge să-l omoare pe soțul ei în Double Indemnity (1944). În The Paradine Case, (1947), un film de Hitchcock, personajul jucat de Alida Valli este o otrăvitoare femme fatale care este responsabilă de moartea a doi bărbați și de distrugerea altuia. Un exemplu bun este și personajul lui Jane din 1949, Too Late for Tears, interpretată de Lizabeth Scott. În timp ce încerca să păstreze secret niște bani murdari față de soțul ei, ea folosește otravă, minciuni, tachinări sexuale și o armă, pentru a avea bărbații la mână. Deadly woman poate fi deasemenea o victimă, prinsă într-o situație din care nu poate scăpa, The Lady from Shanghai ( 1948, film noir) este un astfel de exemplu. America își vede vampă în pericol. Diva italiană face mai multe victime. Hollywood-ul (creat în 1908) se dovedește vigilent din fragedă pruncie. O data războiul încheiat, își cheamă armată de seducătoare pentru noi ordine de luptă. Planul de atac fusese deja elaborat: o parte din filmele americane se vor concentra pe modelarea de femei ideale, dar în același timp ispititoare. Aura lor ademenitoare se va construi după rețete noi, bazate pe un limbaj cinematografic mai subtil (iluminări ale feței sau siluetei, machiaj mai puțin artificial, gesturi mai naturale). Cu linii tehnologice modernizate și adaptate momentului, fabrica de femei fatale își continuă producția. Numele reale ale actrițelor sunt masacrate, astfel încât să ajungă să fie formate din patru silabe, cu rezonanță timbrată și nuanță arabo-slavo-scandinavă, cât mai ușor de reținut de spectatorii din orice țară. Barbara Chalupiec devine Pola Negri, Gisele Schittenhelm se transformă în Brigitte Helm, Greta Gustafson se modifică în Greta Garbo, Catharine Williams ajunge Myrna Loy...

Destinul femeii fatale a fost dintotdeauna pe de-o parte invidiat, pe de altă deplâns. Invidiat pentru aura strălucitoare care se creează în jurul lor, deplâns mai ales de vedeta-vampă, pentru că statutul de star în mare vogă nu durează mai mult de 10 ani. Așa a fost conceput de la bun început. Theda Bara a făcut furori între 1914-1918, Mae Murray a domnit între 1917-1926, Clara Bow a fost femeia fatală a anilor 1922-1932, Louise Brooks a fascinat între 1926-1936, Jean Harlow a încântat publicul timp de un deceniu, între 1928-1938, Mae West a fost sex-simbol între 1932-1937. Greta Garbo poate fi considerată o excepție, ea a înregistrat nu mai puțin de 13 ani de glorie și, probabil marcată de concepția din vremea respectivă, a optat pentru o retragere voluntară din cinematografie în 1939. Indiferent de actrița care interpreta rolul, femeia fatală încarna aceași promisiune: visul american. Motiv pentru care imaginea așa-zisei vampe a fost parțial modificată: ea a fost întrucâtva eliberată de fatalitatea ei sumbră, de puterea de seducție malefică, aptă să ducă lumea bărbaților către pieire. De fapt, încă de pe atunci lipsit de prejudecăți, Hollywood-ul a simțit că e momentul să transforme vampa în divă, inspirându-se în bună măsură după modelul cinematografului italian. În deplin acord cu aspirațiile societății, au oferit ideii de femeie fatală statutul echivalent unei meserii asumate și practicate în deplină cunoștință de cauză, rod al talentului incontestabil în artă dramatică. Cu alte cuvinte, se merge pe ideea conștientizării publicului că vampa, diva sau femeia fatală sunt ficțiuni, care nu trebuie să reprezinte neapărat un ideal în lumea reală. Paradoxal și intuitiv totodată, cinematografia supranumită mașină de creat iluzii, a simțit nevoia ancorării în realitate: actrițele distribuite exclusiv în rol de vampe ale anilor ’30-‘40, cum ar fi Lilian Gish, Asta Nielsen, Mary Pikford, au fost supuse unor reguli stricte din punct de vedere al vestimentației, al expresiei gesturilor și mimicii, al limitării conotației erotice în destinul personajelor. Starul exprimă mai puțină melancolie perdantă, mai puțină putere de distrucție. Marlene Dietrich este prototipul perfect al acelei perioade, un amestec destul de sofisticat de ingrediente de tipul înger, Venus, putere dominatoare, privire melancolică, voce aspră, șolduri și picioare de vis, toate folosite în 45 de creații cinematografice impresionante, puse în scenă de cei mai mari regizori ai epocii golden-girl. Cel de-al doilea război mondial a impus un nou tip de femeie fatală, menită să satisfacă fanteziile erotice ale soldaților aflați departe de soțiile lor. Este perioada pin-up girl, dominată de exhibiționism, specifică anilor ’40-‘50. Indiferent de succesul de care se bucură, multe din protagonistele acelor ani sunt exasperate de imaginea erotică sub care evoluează. Celebra Rita Hayworth, cea mai faimoasa pin-up girl, reușește să evadeze, refugiindu-se în brațele lui Orson Welles, pe paltourile de filmare dominate de alte concepții. La rândul sau, Marlyn Monroe, personaj mitic al cinematografiei mondiale, simte că se sufocă sub povară rolurilor sale de blondă irezistibilă, dar idioată și încearcă să găsească drumul spre veritabilele staruri. La sfârșitul anilor ‘50, italienii au creat-o pe Brigitte Bardot, considerată primul și singurul star al cinematografiei moderne prin care așa-zisă femeie fatală se identifică de fapt cu tânără femeie a timpului în care trăiește. Vampa inițială fusese devorată de propriul său public: femeia aceea devastatoare, de o frumusețe triumfală și fatală, devine neagreată atât de bărbații pe care îi umilește și îi devorează, cât și de femeile care se simt caricaturizate de acest prototip. Vampa cade în desuetudine, ridiculizată de noua societate de consum.

Apropierea de sfârșitul secolului XX impune femeia care pretinde drepturi egale cu ale bărbatului, care știe să-și pună în valoare și trupul și mintea și care aspiră înainte de orice la demnitate. În cinematografie, indiscutabil femeia e mândră dacă i se aplică etichetă de sex-simbol, dar aspiră la recunoașterea statutului de actriță. Alte exemple din cultura americană de femei fatale au apărut în filme de acțiune și spionaj, și aventuri adolescentine comice, cum ar fi The Spirit de Will Eisner și Terry and the Pirates de Milton Caniff, Body Heat cu Kathleen Turner, The Last Seduction cu Linda Fiorentino, Fatal Attraction cu Glenn Close și Basic Instinct cu Sharon Stone. În cultură contemporană, femme fatale supravieţuieşte în Nikita şi Moulin Rouge!, Elektra, un personaj din Marvel Comics, Fujiko Mine din Lupin the 3rd, Catwoman şi Poison Ivy din Batman, şi Eva din Metal Gear Solid 3, Xenia Onatopp din Goldeneye, protagonistele din serialul american Desperate Housewives au folosit ispitirea sexuală să obţină ce vor. Melodiile Femme Fatale a formaţiei The Velvet Underground și Poison a lui Alice Cooper vorbesc despre femeia fatală. Bărbaţii fatali sunt Don Juan, Heathcliff din Wuthering Heights, majoritatea eroilor din cărţile lui Lord Byron, personaje ca Billy Budd, Contele Dracula, Tadzio în Death in Venice, Harthouse în Charles Dickens' Hard Times, Georges Querelle în Jean Genet's Querelle of Brest, James Bond, Tom Ripley.

Pin-up girl

Evoluţia cinematografiei face ca multor vedete să le apără chipul pe diferite afişe ale vremii, acest lucru devenind o modă. În anii '20 apare noţiunea de "pin-up girls". Evoluţia fotografiei permite de asemenea nişte fotografii de o mai bună calitate, astfel afişele se puteau utiliza şi pe post de "poster" în interiorul căminului. Datorită pozelor pin-up a ajuns şi Marylin Monroe faimoasă. Pin-up model este un model al căror poze se referă la cultura pop. Femeia "pin-up" este o femeie sexy, îmbrăcată destul de sumar, dar totuşi nu arată tot, lăsând o urmă de mister în urma ei. Deşi mulţi ar putea considera afişele "pin-un" ofensatoare, în istorie este o dovadă clară că acesta a fost unul dintre numeroşii paşi către libertatea femeii. Al Doilea Război Mondial a ajutat foarte mult la promovarea modelelor "pin-up", pentru că nu exista soldat înrolat care să nu aibă un poster cu vedeta preferată. "Pin-up girls" au fost considerate mari ajutoare în ridicarea moralului soldaţilor pe perioada războiului, tocmai pentru atitudinea prietenoasă şi carismatică pe care o afişau, dar în acelaşi timp sexy. Nu numai atât, fetele erau pictate până şi pe avioanele de război pentru a le aduce noroc în misiuni şi este foarte evident că arta "pin-up" îşi găsise un loc în societate.

Printre numele faimoaselor modele "pin-up" le găsim pe: Ingrid Bergman, Lauren Bacal, Rita Hayworth, Ava Gardner, Susan Hayworth, Greta Garbo, Bette Davis, Brigitte Bardot, Natalie Woods, Betty Grable, Josephine Baker, Veronica Lake. Betty Boop este un personaj de desen animat inspirat de celebra It Girl a anilor '20, Clara Bow. A purtat iniţial rochie de seară negră, însă o dată cu inovaţia Technocolor, negrul a fost schimbat în roşu. Una dintre primele fete "pin-up" în anii '20-'30 a fost Theda Bara, actriţă de film mut de origine americană. A fost de multe ori fotografiată în costume orientale. Playboy a început să publice fotografii în stilul "pin-up", şi articole de lifestyle, iar răspunsul a fost unul extraordinar.

Bettie Page (1923-2008) este cea mai celebră pin-up girl din cultura americană. Personalitatea carismatică era dată de obrăznicia, simplitatea şi exotismul prezentat de Bettie în industria modei. Pielea ei uniform bronzată, ochii albaștrii şi părul negru-cărbune sunt o inspiraţie. A cunoscut celebritatea repede, în urma primelor postere fetişiste şi nuduri cu tentă sado-masochistă. A devenit unul dintre primele şi cele mai populare playmate-uri Playboy. Cataloagele anilor 1950, cu fotografii erotice, semnate Irving Klaw, au făcut-o cunoscută. În aceste fotografii, Bettie Page era îmbrăcată în lenjerie din piele şi avea ca accesoriu o crăvaşă. În 1955 Bettie Page a câştigat Miss Pinup Girl of the World. Bruneta provocatoare a devenit o adevărată beauty icon şi un simbol al feminităţii. Cel mai cunoscut nud Betty Page rămâne probabil "Miss January 1995" din calendarul Playboy (în care poartă doar o căciuliţă de Moş Crăciun), însă numărul fotografiilor Betty Page depăşeşte probabil numărul de 20.000. Stilul modelului Dita Von Teese aminteşte de Bettie Page, iar Gretchen Mol şi-a vopsit părul pentru a juca în filmul biografic The Notorious Bettie Page.

În anii '70 deja această artă începea încet să moară, majoritatea artiştilor retrăgându-se din branşă. În anii '80, un nou artist, David Stevens, a ţinut genul "pin-up" în viaţă prin fotografii şi desene. Odată cu apariţia internetului a reuşit să popularizeze din nou această artă la nivel global. Afişul publicitar a fost creat pentru a promova printr-o imagine ce urmează să capteze atenţia privitorului. Femeia casnică a fost detronată de femeia sexy, puternică şi independentă. Apare un nou trend numit "Suicide Girls" care are rădăcini în stilul "Pin-Up Girls". Se consideră a fi fiicele lui Bettie Page, şi promovează o femeie non-conformistă, cu tatuaje, cu pierce-uri, care ascultă muzică rock. Numeroare afişe publicitare au fost făcute pentru diverse concerte de muzică rock, unde fetele de la „Suicide” erau în prim-plan.

Marilyn Monroe

Marilyn Monroe și-a început cariera ca fotomodel și a avansat, pas cu pas, spre statutul de vedetă. Deși a trăit o viață strălucitoare, i-a lipsit liniștea interioară. Să urmărim viața tumultoasă a acestei femei, din momentul în care a devenit un sex-simbol până la moartea sa tragică. Norma Jeane Mortensen s-a născut la 1 iunie 1926 la Spitalul Municipal din Los Angeles. Mai târziu, bunica sa, Della Monroe Grainger a botezat-o în stil baptist drept Norma Jeane Baker. Majoritatea biografilor cred că tatăl ei biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări al studioului cinematografic unde mama ei, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de imagine. Totuşi, certificatul ei de naştere îl indica pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca fiind tatăl. Gladys nu a fost în stare să o convingă pe Della să aibă grijă de Norma Jeane, aşa că a încredinţat-o unor părinţi adoptivi, Albert şi Ida Bolender din Hawthorne, California, unde ea a trăit până la vârsta de şapte ani. În autobiografia sa My Story, Monroe declară că a crezut că Albert şi Ida erau părinţii săi până într-o zi când, pe un ton aspru, Ida a corectat-o. „Erau teribil de severi. Nu vroiau să facă rău... așa era religia lor.“, își amintea actrița. Gladys o vizita pe Norma Jeane în fiecare sâmbătă, dar niciodată nu o lua în braţe, nu o săruta, nu îi zâmbea. Gladys a reușit să cumpere o casă și s-a mutat împreună cu fiica ei. Dar după câteva luni a avut o cădere psihică. Monroe şi-o aminteşte pe Gladys că ţipa şi râdea, când a fost internată cu forţa în spitalul de boli mentale din Norwalk, California, acelaşi spital în care bunica sa Della a murit. Tatăl lui Gladys, Otis, a murit de sifilis tot într-un spital de boli nervoase. Norma Jeane a fost trimisă la orfelinatul din Los Angeles, ca mai apoi să urmeze o lungă succesiune de familii adoptive unde se crede că a fost abuzată şi neglijată.

My Story nu poate fi considerată o sursă de încredere, pentru că a fost de fapt scrisă de Ben Hecht, un jurnalist şi a fost menită să portretizeze imaginea de orfană îndurerată. Prietena mamei sale, Grace McKee Goddard a devenit tutorele ei legal în 1937. Familia Goddard, se muta cu serviciul pe Coasta de Est şi au crezut că cel mai bine pentru Norma Jeane (15 ani) era să se căsătorească, pentru că altfel trebuia să se reîntoarcă la orfelinat. Ea i-a făcut cunoştinţă cu fiul vecinului său, James Dougherty. La vârsta de şaisprezece ani, Monroe se căsătorea cu el în iunie 1942. La vremea aceea Statele Unite se aflau în plin război cu Japonia în Pacific. În timp ce soţul ei era plecat să lupte în cel de-al Doilea Război Mondial, tânăra doamnă Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică de avione din Los Angeles. Un tânăr fotograf militar a venit să facă un reportaj despre femeile care ajută la eforturile depuse pentru război și a ales-o pe Norma Jeane ca model. El i-a remarcat imediat potenţialul de model şi i-a oferit să colaboreze cu agenţia de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele mai de succes modele ale agenţiei, pozând pe prima pagina a sute de reviste. Soțul ei, Dougherty lucra departe de țară și de fiecare dată când se întorcea să o viziteze, observa cum Norma Jeane era din ce în ce mai frumoasă, cheltuind banii trimiși pe rochii superbe și pe accesorii. Dougherty afirmă în cărţile sale, The secret happiness of Marilyn Monroe şi To Norma Jeane with love, Jimmie, că erau îndrăgostiţi şi că ar fi trăit fericiţi dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuşi Monroe a susţinut mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes: „Abia vorbeam unul cu altul, nu pentru că am fi fost supăraţi, dar nu aveam nimic să ne spunem. Muream de plictiseală.” Marilyn a divorţat de Dougherty în septembrie 1946. În documentarul din 2004 Marilyn's Man, Dougherty a făcut trei afirmaţii semnificative: el a inventat personajul Marilyn Monroe, Fox a obligat-o să divorţeze de el și că ea spera să fie din nou împreună. Faptele lui Dougherty nu susţin afirmaţiile despre dragostea adevărată dintre el şi Monroe, pentru că s-a recăsătorit la numai câteva luni de la divorţul lor. În 1946 ea a intrat în atenţia căutătorului de talente Ben Lyon. El i-a aranjat un casting pentru 20th Century Fox. A reuşit să treacă acest test şi i s-a oferit un contract standard pe şase luni cu un salariu mare. I-a fost dat numele Marilyn după actriţa Marilyn Miller şi i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca nume de familie. Astfel Norma Jeane Baker la numai 20 de ani devine "Marilyn Monroe". În primele sale 6 luni la 20th Century Fox, Monroe a învăţat despre coafură, machiaj, costume, actorie şi iluminare scenică. Fox a decis să îi reînnoiască contractul şi în următoarele 6 luni i-au fost oferite roluri secundare în două filme lansate în 1947, care au fost un eşec. Monroe s-a reîntors la modelling şi a început să-și facă cunoştinţe la Hollywood. În 1948 a avut o colaborare de 6 luni cu Columbia Pictures și a jucat într-un musical cu buget redus care a fost un eşec. Natasha Lytess a fost profesoara de actorie a lui Monroe timp de 8 ani. Ea l-a cunoscut pe unul dintre cei mai cunoscuți agenţi ai Hollywood-ului, Johnny Hyde, cu care a avut o relație și care i-a facilitat un nou contract cu Fox. Pentru roluri secundare din două filme, Monroe a început să primească mai multe scrisori de la admiratori decât mulţi dintre actorii celebrii. Monroe a studiat cu Michael Cehov, nepotul faimosului dramaturg rus și a luat lecții de actorie la UCLA. Fox i-a dat două roluri principale în 1952: drama psihologică Don't bother to knock și comedia Monkey business. Deşi criticii au avut rezerve la început să îi recunoască abilităţile dramaturgice, ei nu au ezitat să îi conteste sex-appealul. Președintele Fox, Darryl F. Zanuck, i-a creat imaginea celebră de blondă prostuță. Monroe se lupta cu anxietatea privind boala mintală cere le afectase pe mama și bunica ei și simțea presiunea pe măsură ce devenea un star cinematografic. Din cauza insomniilor a ajuns dependentă de somnifere, având ca rezultat întârzierile pe platoul de filmare și cerea multe duble, practici foarte criticate în branșă. Din cauza lipsei unui tată a devenit dependentă de bărbați intelectuali, mai în vârstă, având o aventură cu scenaristul Arthur Miller, care era căsătorit. În 1951 starul de baseball Joe DiMaggio a întâlnit-o pe Monroe și cei doi s-au căsătorit la primăria din San Francisco, în ianuarie 1954. Mariajul a debutat cu dreptul: „Nu credeam că o sa fiu atât de înnebunită după Joe. Mă așteptam la un sportiv tipic, tupeist, dar am descoperit un tip rezervat. Mă trata ca pe ceva special.“ În luna de miere din Japonia, ea a fost solicitată să susţină spectacole pentru a-i înveseli pe soldaţii din Coreea de Sud. Joe nu a fost încântat de decizia soţiei sale. Deşi Marilyn declarase că vrea să se oprească, ea intenţiona să îşi continue cariera. Prietenii au afirmat că DiMaggio a devenit foarte posesiv şi că o persecuta pe Monroe, în timp ce aceasta se depărta din ce în ce mai mult dorinţele lui. După filmarea celebrei scene cu ridicatul rochiei din The Seven Year Itch, Billy Wilder îşi aminteşte de privirea stupefiată ce se putea citi pe faţa lui DiMaggio. După nouă luni au divorțat, cei doi având viziuni complet diferite despre viață. Filmul Niagara (1953) a ajuta-o pe Monroe să devină senzaţia momentului aproape peste noapte. Rolul ei de femeie dezechilibrată, cu moravuri uşoare, care plănuieşte să îşi asasineze soţul, i-a făcut pe critici să afirme că ar fi fost actriţa principală perfectă pentru unul din filmele regizate de Alfred Hitchcock. Acest moment coincide cu timpul în care pozele nud ale lui Monroe, făcute de către fotograful Tom Kelley, în anii de luptă pentru roluri, încep să iasă la lumină. Copii ale acestora au fost cumpărate de către Hugh Hefner şi în decembrie 1953 au apărut în prima ediţie a noii sale reviste Playboy. Chiar dacă Fox a fost îngrijorat că asta va crea o controversă ce îi va afecta cariera, Monroe a decis să admită în mod public că ea este modelul din fotografii, spunând că avea nevoie de bani. Unui ziarist care a întrebat-o ce îmbrăcăminte a purtat în timpul şedinţei i-a răspuns: "Radio-ul." La întrebarea despre ce poartă în pat, răspunsul a fost de asemenea simplu: "Două picături de parfum Chanel No. 5". Mai târziu avea să devină celebră pentru aceste replici incitatoare lipsite de predicat. Gentlemen Prefer Blondes (1953) a fost un musical excepţional de îndrăzneţ pentru acele timpuri, şi considerat de critici una dintre cele mai bune comedii. Apariţiile ei în Diamonds are a girl's best friend și How to marry a millionaire (1953), sunt printre cele mai cunoscute filme din cariera lui Monroe. După încheierea filmărilor la The seven year itch, la începutul lui 1955, ea abandonează Hollywood-ul pentru a studia actoria la The Actors Studio în New York, cu profesoara Paula Strasberg. Monroe a fost prima femeie care şi-a deschis propria casă de producţie, împreună cu prietenul său, fotograful Milton Greene. Un nou contract a fost întocmit cu 20^th Century Fox, care îi permitea lui Monroe drepturi regizorale complete și un salariu mai mare. Pentru filmul Bus Stop (1956) a luat premiul Golden Globe. În iunie 1956, Monroe s-a căsătorit cu scenaristul Arthur Miller, printr-o ceremonie grabnică ascunsă presei. Arthur Miller, soțul cu numarul trei, vedea în diva blondă o iluzie, un ideal: „Era pur și simplu copleșitoare, un fenomen extraordinar. Fascinantă, plină de observații originale. Nu găseai un singur os convențional în trupul ei“. Monroe își dorea un copil, dar a pierdut sarcina de trei ori, din cauza avorturilor anterioare și a abuzului de droguri și alcool.

Marilyn Monroe Productions a lansat primul film The Prince and the Showgirl în 1957. Pe lângă funcţia de producător executiv pentru acest film, ea a jucat alături de apreciatul actor britanic Laurence Olivier, care a fost și regizorul. Interpretarea compozitoarei Elsie Marina, totuşi, a fost considerată de primă mână, mai ales în Europa, unde i-a fost înmânat un premiu David di Donatello în Italia şi un premiu Crystal Star în Franţa. Pentru că Marilyn vroia să-şi îmbunătăţească abilităţile actoriceşti: lua lecţii de actorie şi de literatură, citea Tolstoi şi Walt Whitman şi asculta muzică clasică. Ea însăşi era cel mai dur critic al său: „Nu mi-am făcut niciodată iluzii că aş fi o mare actriţă. Știam că sunt o actriţă de mâna a treia. Îmi puteam simţi lipsa de talent, ca şi cum aş fi purtat haine ieftine pe dedesubt. Dar, Doamne, cât de mult am vrut să învăţ, să mă perfecţionez!” În 1959 ea înregistrează cel mai mare succes al carierei, jucând alături de Tony Curtis şi Jack Lemmon, în comedia lui Billy Wilder Some Like It Hot. Pentru Sugar Kane, rolul lui Monroe, a fost premiată cu un Golden Globe pentru cea mai bună actriţă într-un musical sau comedie. În 1960 Monroe a jucat în musicalul Let's Make Love, regizat de George Cukor alături de Yves Montand, cu care a avut o idilă. Deşi filmul nu s-a bucurat de un succes comercial, include unul dintre numerele muzicale legendare ale lui Monroe, My heart belongs to daddy de Cole Porter. În 1961 Monroe a jucat alături de Clark Gable, în filmul scris de Arthur Miller, The Misfits. Monroe s-a internat din cauza stresului la clinica psihiatrică "Payne Whitney". Gable a murit de atac de cord la puţin timp după asta. Miller a divorțat de Monroe în ianuarie 1961, pe motivul infidelității ei. Terapeutul ei a aranjat să fie internată într-un ospiciu pentru că suferea de o depresie severă, dar mai târziu prietenul ei apropiat, DiMaggio a externat-o. Monroe s-a întors la Hollywood pentru a relua filmările la pelicula Something's got to give, care a rămas nefinalizată.

În mai 1962, Monroe şi-a făcut ultima apariţie publică, cântând Happy Birthday, Mr. President, în cadrul petrecerii aniversare a preşedintelui John F. Kennedy, în Madison Square Garden. Relația amoroasă cu președintele american, precum și cea cu Bob Kennedy, au rămas sub semnul întrebării. Monroe a acordat un interviu detaliat revistei Life Magazine, în care şi-a exprimat părerea de rău pentru modul în care Hollywoodul o eticheta ca fiind o blondă proastă şi cât de mult îşi iubea publicul. A făcut de asemenea o şedinţă fotografică pentru Vogue şi a început discuţiile pentru un viitor film cu Gene Kelly şi Frank Sinatra. Ea plănuia de asemenea să joace drept Jean Harlow.

Monroe a fost găsită moartă de către terapeutul ei Greenson, în dormitorul din casa sa din Los Angeles, în dimineaţa zilei de 5 august 1962. Moartea sa, oficial înregistrată de legiști ca o probabilă sinucidere prin supradoza de barbiturice, a fost marcată de lipsa de profesionalism a anchetei poliţiei. Moartea actriței de doar 36 de ani a șocat lumea. Ceremonia funerară a fost organizată de al doilea soț al său, Joe DiMaggio, care pentru douăzeci de ani, a depus trandafiri la mormântul lui Monroe. Mass-media a raspândit teoria conspirației, în care sugera că fraților Kennedy le era teamă de dezvăluirea existenței unei relații cu Monroe și au ucis-o.

În 2002, jurnalistul Richard Maryman, de la revistă „Life”, face public la Festivalul de Film de la Taormina ultimul interviu pe care Marilyn Monroe l-a acordat cu doar două zile înainte de a fi găsită moartă în apartamentul ei din Brentwood. Imaginile filmate în timpul interviului surprind trecerile vedetei de la o stare la altă. La început, perfectă, frumoasă şi dulce, Marilyn devine din ce în ce mai afectată şi mai tristă. În final, îi spune reporterului, din pragul uşii: „Vă rog, nu mă faceţi să păr ridicolă!”. În doar 16 ani de carieră la Hollywood, Marilyn Monroe (1926-1962) s-a urcat pe un piedestal la care nici una dintre frumusețile feminine ce i-au urmat nu a reușit să se ridice. E aproape o regulă: legendele trăiesc o viaţă reală pe cât de scurtă, pe atât de intensă, iar moartea lor lasă întotdeauna semne de întrebare. Exemplul clasic: Marilyn Monroe, diva cinematografiei americane, devenită femeia cea mai mediatizată a lumii.

Citate celebre

„Nu mă deranjează să trăiesc într-o lume a bărbaților, atâta timp cât pot fi femeie în ea.”

„O carieră reușită este un lucru minunat, dar noaptea, când ţi-e frig, nu te poţi cuibări în ea.”

„Am fost într-un calendar, dar n-am venit niciodată la timp.”

„Bărbaţii sunt buni amanţi, mai ales când îşi înşeală nevestele.”

„A locui de una singură este ca a fi la o petrecere unde nimeni nu te observă.”

„Hollywood este un loc în care îţi plătesc 50 de dolari pentru un sărut şi 50 de cenţi pentru sufletul tău.”

„Mi-am dorit sa devin o mare actriță și să fiu fericită atât de mult pe cât este posibil. Dar cine este fericit?”

Nemulțumirea lui Monroe față de imaginea de blondă prostuță e relevată de afirmația: „Niște sâni mari, un fund mare, mare lucru. Chiar nu pot fi mai mult de atât?”

„Un sex-simbol devine un lucru. Eu urăsc ideea de a mă transforma într-un obiect. Dacă totuşi sunt sortită a deveni un simbol, atunci, dintre toate lucrurile pe care aş putea să le reprezint, prefer sexul. Este ceva cât se poate de natural şi de firesc.”

“Încerc să mă descopăr ca persoană. Cateodată asta nu e ușor de făcut. Milioane de oameni trăiesc întreaga viață fără a se descoperi. Dar e ceva ce trebuie să fac. Cel mai bun mod de a mă descoperi ca persoană este de a-mi dovedi mie însămi că sunt actriță.” Aceasta a fost Marilyn Monroe în 1955, anul marii rebeliuni împotriva Hollywoodului.

„Am stiut că aparțin publicului și lumii, nu pentru că aș fi fost talentată sau frumoasă, ci pentru că nu am aparținut niciodată nimănui altcuiva.”

„Sunt în mod clar o femeie și mă bucur de acest lucru.”

Regretul lui Marilyn a fost că nu era luată în serios și era judecată doar după formele ei voluptoase: „Oamenii au fost neprietenoşi cu mine. Când le-am spus că vreau să devin actriţă bună, că vreau să învăţ, s-au uitat la mine şi mi-au râs în nas. Ca şi cum ei se aşteaptă să nu îmi iau munca în serios”.

Designerul favorit al lui Marilyn Monroe era William Travilla, care lucra pentru studiourile Twentieth Century Fox şi fusese distins cu un premiu Oscar pentru costumele pe care le crease în filmul Adventures of Don Juan. Pe un calendar cu fotografii nud, ea i-a dedicat designerului următorul autograf: "Dragă Billy, te rog să mă îmbraci mereu. Te iubesc, Marilyn". Nici pantofii divei nu erau de neglijat. Se spune că unul dintre tocurile de la pantofi era întotdeauna mai scurt decât celălalt, tocmai pentru că actriţă să aibă acel celebru mers legănat. Apariţia ei părea, astfel, mai vulnerabilă şi îi creştea sex-appeal-ul. Marilyn Monroe se îmbrăca întotdeauna foarte feminin. Hainele erau alese special că să-i pună în valoare talia subţire şi să îi evidenţieze curbele: fustele-creion, cămăşile din materiale uşoare şi puloverele vintage. În ceea ce priveşte accesoriile, diamantele şi perlele erau preferatele lui Marilyn. Deşi nu îi lipseau niciodată bijuteriile scumpe, actriţă avea doar câteva piese de valoare în propria ei colecţie, restul fiind oferite de către marile case de bijuterii pentru a fi promovate de către ea la diverse apariţii publice. Piesa de rezistență a actriţei era un inel cu diamante primit de la Joe Dimaggio, care a fost adjudecat după decesul lui Marilyn pentru sumă de 772.500 de dolari, în cadrul unei licitaţii. De asemenea, Dimaggio i-a mai dăruit actriţei un colier de perle extrem de valoros. Stilul lui Marilyn este nepieritor, ea este simbolul feminității eterne: părul blond platinat, genele lungi și negre, zâmbetul răpitor. Anii 1950-1960 sunt marcați de moda rochiilor până la genunchi, pulovere din mohair sau lână lungi, asorte cu pantaloni stramți, mânecile hainelor și cămășilor erau 3/4, materiale erau sintetice, pe baza de Nylon. Cu bucle angelice, ruj roșu și un decolteu impresionant, Marilyn Monroe este o importantă sursă de inspirație. Andy Warhol, artistul pop-art al Statelor Unite a pictat celebrul portret al lui Monroe. Vedetele contemporane au copiat stilul actriței măcar o dată: Madonna, Renee Zellweger, Gwen Stefani, Christina Aguilera, Scarlett Johansson. Marylin este, fără îndoială, una dintre cele mai faimoase staruri ale lumii, imaginea ei fiind una dintre cele mai recognoscibile, captivante, farmecătoare și fascinante.

Stars

Josephine Baker (1906-1975) a fost o dansatoare de cabaret şi cântăreaţă. Black Pearl a devenit un star al Europei în anii 1930 prin prestaţiile ei pe scena din Paris. În timpul celui de-al doilea Razboi mondial a fost Agent secret pentru Franța. A adoptat 12 copii de diferite naționalități şi a fost căsătorită de patru ori.

Jean Harlow (1911-1937) a fost primul sex-simbol al Hollywoodului. Cu o carieră cinematografică care a durat 10 ani, s-a evidenţiat ca fiind cea mai captivantă actriţă a tuturor timpurilor. Filmele celebre în care a jucat sunt Hell's angels, Platinum blonde, Red dust, Dinner at eight, Bombshell, Wife vs. secretary, Libeled lady, Saratoga alături de Clark Gable. A avut relații amoroase cu bărbaţi celebrii și se spunea despre ea că avea un temperament provocator.

Rita Hayworth (1918-1987) The Love Goddess era o dansatoare foarte talentată. Prestaţiile din unele filme ale anilor '40-'50 precum Only angels have wings , The lady from Shanghai, The lady in question, Gilda, The wrath of God, i-au confirmat clasa şi talentul. Fiind mereu în căutarea dragostei adevărate, a avut cinci căsnicii eșuate și o fiică, prințesa Yasmin Khan. A murit de Alzheimer.

Gene Tierney (1920-1991) a fost o actriţă de succes a anilor '40 şi o frumuseţe foarte admirată. Cele mai cunoscute filme în care a jucat sunt Laura, Leave her to Heaven, Son of fury, Rings on her fingers.

Lana Turner (1921-1995) a jucat în filme precum The bad and the beautiful, Peyton Palace (1957), Another time, another place (1958), alături de Sean Connery, A life of her own, Imitation of life(1959), Portrait in black, Madame X, Falcon Crest (1982-1983). A avut o viaţă personală zbuciumată, fiind căsătorită de şapte ori. Stilul ei a fost copiat de Eva Peron, Prima Doamnă a Argentinei din acei ani. Portia de Rossi, frumoasa blondă din serialul Ally McBeal se aseamănă cu Lana Turner.

Sex-simbolul Ava Gardner (1922-1990) era de o frumusețe incontestabilă și a avut celebre aventuri amoroase. A rămas în istoria cinematografiei mondiale prin filmele: The Killers (1946), Mogambo (1954), The Barefoot Contessa (1954) alături de Humphrey Bogart, The Night of the Iguana (1964), Harem (1986). A fost căsătorită cu actorul Mickey Rooney, Artie Shaw și Frank Sinatra.

Lauren Bacall (1924) a debutat în filmul A avea sau a nu avea. L.B. va seconda marile partituri ale soţului ei, Humphrey Bogart, din Somnul de veci sau Key Largo. Reuşeşte să abordeze şi repertoriul de comedie, în Cum să te măriţi cu un milionar. Sex-simbolul numită The Look, avea clasă, fiind de o frumuseţe mai aspră, cu o voce joasă și sexy. Kathleen Turner a fost adesea comparată cu Lauren Bacall.

Englezoiaca Audrey Hepburn (1929-1993) a adus o nouă înfăţişare femeii sex-simbol, filiformă şi sensibilă. Alături de ea, acest curent a fost susţinut şi de Bridget Fonda şi Julie Andrews (din Mary Poppins). A făcut cursuri de balet şi a fost model. Prima sa producţie hollywoodiană este Vacanţă la Roma (1953) pentru care câştigă Oscarul pentru Cea mai bună actriţă. A jucat în numeroase filme: Sabrina (1954), Funny face (1957), My Fair Lady (1964), How to steal a million (1966), Two for a road (1967), Bloodline (1979), Love among thieves (1987), Always (1989). "Little black dress" introdusă în garderoba femeii moderne de Coco Chanel, a cunoscut maximă notorietate în lumea modei odată cu filmul Breakfast at Tiffany's (1961) în care Holly Golightly, interpretat de Audrey Hepburn, afişează o rochie neagră, simplă şi elegantă, accesorizată cu perle. Audrey Tautou, îndrăgita Amélie, are multe trăsături în comun cu legendara actriţă.

Grace Kelly (1929-1982) „prinţesa de gheaţă” a întruchipat un model de frumuseţe perfectă, aristocratică și a rămas un simbol al eleganței. A fost manechin şi a urmat Academia de Arte Dramatice. A jucat în filmul Fourteen Hours (1951) şi în 1954 a primit Oscarul pentru The Country Girl. A jucat în filmele regizorului Alfred Hitchocock, Dial M for Murder şi Rear Window. S-a căsătorit cu prinţul Rainier de Monaco, iar nunta lor plină de fast a fost numită "nunta secolului XX". Sex-simbolul francez Catherine Deneuve (1943) este imaginea în oglindă a prinţesei americane.

Jacqueline Kennedy Onassis (1929-1994) a fost Prima Doamnă în timpul preşedinţiei lui John Kennedy, din 1961 până în 1963. Ea a fost nu numai tânără şi atractivă, dar inteligentă şi cultivată, şi poseda un firesc sentiment de stil şi eleganţă, designerul ei preferat fiind Oleg Cassini. L-a angajat în 1962 pe Stéphane Boudin să redecoreze Casa Albă în stilul franţuzesc. În 1963 John și Jacqueline Kennedy erau în limuzina din cortegiul din Dallas, când John a fost asasinat. A fost devastată și revoltată după moartea soțului ei, dar s-a recăsătorit în 1968 cu magnatul de transport maritim grec, Aristotle Onassis. Ea a devenit vaduvă pentru a doua oară în 1975. În ultimii ani a avut o carieră de succes ca editor de presă. Jackie O. este un fashion icon prin stilul ei: costumele deux-pieces în stil Chanel, sarafanele fără mâneci cu croiala în A, pălăriile mici, chic, trenciurile evazate sau strânse în talie cu model tweed, mănuşile elegante, genţile plic, ochelarii de soare retro, rotunzi şi supradimensionaţi, eşarfele prinse pe cap sau la gât, colierele din perle sau cerceii rotunzi şi strălucitori.

Angie Dickinson (1931) a ocupat locul 2 la Miss America din 1953. Apariţia ulterioară într-o serie de roluri principale, în Rio Bravo, The chase sau Point black, nu au transformat-o însă într-un superstar. Faima ei a venit mult mai târziu (1974) când la 43 de ani s-a dezbrăcat complet pentru rolul din Big bad mama. În acelaşi an, nou descoperitul său sex appeal i-a asigurat rolul principal în seriile TV de succes Police woman.

Bruneta Elizabeth Taylor (1932) a ocupat tronul de sex-simbol odată cu rolul din Cleopatra (1963). La doar 1,57 m Liz Taylor a domnit peste Hollywoodul anilor '50-'60, jucând în filme celebre: Conspirator (1949), A place in the sun (1951), Giant (1956), Cat on a hot tin roof (1957), BUtterfield 8 (1960), Who's afraid of Virginia Woolf?(1966), Hammersmith is out (1972), The Flinstones (1994). Considerată cea mai frumoasă femeie din lume, sirena cu ochii viorii a fost ea însăşi un personaj a cărui poveste a fermecat generaţii întregi: cele opt căsătorii cu bărbaţi celebrii, faimoasele ei bijuterii, bulimia şi clinicile de dezintoxicare, toate acestea au consitutuit subiectul a numeroase reportaje şi documentare. Actriţa Sherilyn Fenn (1965), din serialul Twin Peaks, a interpretat rolul nominal în filmul bibliografic Liz: povestea lui Elizabeth Taylor, datorită asemănării cu aceasta.

Jayne Mansfield (1933-1967) a devenit sex-simbol în anii '50, chiar dacă filmele în care era distribuită nu puteau fi considerate de mâna-ntâi. Apariţia în numeroase ediţii ale revistei Playboy şi inteligenţa de care dădea dovadă au adus-o în prim planul mass-mediei. Cel mai mare success al lui Mansfield a fost filmul Women can't wait (1956). Și-a construit cariera parodiind-o pe Monroe și a încercat să-i copieze infăţişarea. Accidentul tragic de maşină ce i-a curmat viaţa, a făcut ca popularitatea obţinută până în acel moment să crească tot mai mult. A primit doar roluri de blondă prostuţă, însă ştia cinci limbi străine, cânta la pian şi vioară şi avea un IQ de 163 de puncte. Sex-simbolul Anna Nicole Smith (1967-2007) a încercat să o copieze, dar povestea ei a fost una mult mai picantă. Căsătoria cu miliardarul de 82 de ani, oscilaţiile mari de greutate şi gafele publice i-au întărit imaginea caricaturală.

Franțuzoica Brigitte Bardot (1934) a urmat cursuri de balet şi modeling. Apariţia pe coperta revistei Elle a propulsat-o în industria cinematografică: Le Trou Normand (1952), Et Dieu créa la femme (1956), Contempt, filmele lui Jean Luc Goddart în anii 1960. S-a căsătorit cu regizorul Roger Vadim, care a ajutat-o enorm în carieră. După divorţul din 1957, a mai fost căsătorită cu actorul Jacques Charrier, playboy-ul german Gunther Sachs şi politicianul Bernard d’Ormale. După o carieră ce a înglobat mai mult de 50 de filme, BB spune adio luminii reflectoarelor şi îşi concentrează activitatea asupra drepturilor animalelor. Alături de Marilyn Monroe, BB a fost simbolul sexualităţii în anii ’50-’60.

Italianca Sophia Lauren (1934), şatena, cu tenul masliniu, ochii mari şi buze senzuale, a devenit un star international când a semnat un contract cu Paramount Pictures. A jucat în multe filme cu actori celebrii: Desire under the elms, Heller in pink tights, Two women, The fall of the Roman Empire, El Cid, The millionairess, It started in naples, Ieri, oggi, domani, Arabesque, Lady L, Marriage italian-style, A Countess from Hong Kong, A breath of scandal, More than a miracle. A câştigat un Oscar pentru Cea mai bună actriţă din filmul italian Cesira, fiind cea mai populară actriţă din 1960. Loren a înregistrat mai bine de două duzini de cântece. În afară de portretul tipic de actriţă frumoasă, ea era foarte inteligentă şi sarcastică cu privire la formele ei voluptoase: "Everything you see, I owe to spaghetti."

Claudia Cardinale (1938) a fost una dintre reginele cinematografului italian, jucând în filmele La Ragazza di Bube (1963), Senilitá, 8 1/2, Gattopardo, Rocco şi fraţii săi, C'era una volta il West. Marea La CARDINALE, vorbeşte fluent mai multe limbi, participă în comisia Cannes Film Festival în 1993 şi devine Ambasador UNESCO din 1999 pentru apărarea drepturilor femeilor. Modelul și actrița care i-a călcat pe urme este Monica Bellucci (1964), ambele având titlul de sex-simbol.

Raquel Welch (1940) a luat lecţii de actorie, balet și a câştigat multe concursuri de miss. Musicalul Roustabout cu Elvis Presley, SF-ul Fantastic Voyage, One Million Years B.C., precum şi afişul în care îmbracă un bikini de blană, o fac să ajungă un sex-simbol. Câştigă Globul de Aur în 1973 pentru Cea mai bună actriţă din filmul Cei Trei Muschetari. A înlocuit-o pe Lauren Bacall, în musicalul Women of the year (1982), în anul 2001 a jucat în Legally Blonde. A avut patru căsnicii și este o feministă convinsă, luptând pentru drepturile femeii.

Cântăreaţa Ann-Margret Olsson (1941) se face cunoscută prin apariţia în spectacolele din Las Vegas. În 1963 a jucat în musicalul Bye, bye Birdie, în urma căreia a devenit o renumită actriță. A jucat împreună cu Elvis Presley în Viva Las Vegas, devenind un sex-simbol.

Susan Sarandon (1946) este o actriţă celebră ce a jucat în filme apreciate: Atlantic City (1980), The witches of Eastwick (1987), Thelma & Louise (1991), Lorenzo's Oil (1992), The client (1994) şi a câştigat un Oscar pentru Cea mai bună actriţă cu filmul Dead man walking (1995).

Englezoaica Twiggy (Leslie Hornby – 1949) a devenit Supermodel în anii ’60. Ajunsă la New York, Twiggy a reuşit cu ochii ei mari cu gene lungi și trupul ei androgin, să revoluţioneze lumea modei. După numai patru ani de modelling s-a retras, susţinând că „nu poţi fi un umeraş de haine toată viaţa”. Twiggy a rămas un fashion icon pentru stilul ei creat de Mary Quant, datorită rochiţelor scurte cu diferite printuri în culori electrizante purtate cu dresuri în aceeaşi gamă de culori puternice, pantalonii hipioţi şi tunsoarea băieţească. Twiggy a fost fotografiată pentru Elle şi Vogue și a fost desemnată Femeia Anului în 1966. A jucat în multe filme: The Boy Friend (1971), W (1974), The blues brothers (1980), Pygmalion (1981), Club Paradise (1986), The little match girl (1986), Madame Sousatzka (1988), Body Bags (1993). Ea şi-a construit un mic imperiu comercial folosindu-şi faima şi flerul în modă şi afaceri: linia de modă Twiggy în anii '70, apoi diverse obiecte de colecţie toate purtând acelaşi nume.

Blondina Kim Basinger (1953) a fost model şi a devenit un sex-simbol prin rolurile sale: a fost Bond girl în Never say never again (1983), The Natural (1984), Batman (1989), L.A. Confidential (1997), 8 Mile (2002).

Madonna (1958), supranumită Regina muzicii pop, este o cântăreaţă, actriţă şi compozitoare de muzică americană pop, castigatoare a numeroase premii Grammy şi MTV Video Music Awards. Hituri internaționale: Like a virgin (1984), Who's that girl (1987) este coloana sonora a filmului cu același nume în care a jucat, Justify my love (1991), Take a bow (1994), Frozen (1998), Music (2000), Hung Up (2005). A fost căsătorită trei ani cu Sean Penn, iar în 1988, divorțează și lansează apreciatul album Like a Prayer. În 1990 joacă în Dick Tracy, de pe coloana sonoră a acestuia lansând hitul internaţional Vogue, iar melodia Sooner or later primeşte premiul Oscar pentru Cel mai bun cântec original. Începand cu 1992, Madonna a explorat şi mai mult sexualitatea umană, lansând o carte intitulată SEX, un videoclip erotic de pe albumul Erotica, joacă în două thrillere erotice, toate acestea stârnind controverse, critici şi scăderi în vânzări. Madonna primeşte Globul de Aur pentru Cea mai bună actriţă şi Oscarul pentru Cel mai bun cântec original din filmul Evita (1996). În 2000 se căsătorește cu Guy Ritchie și divorțează în 2008. Madonna, pioniera look-ului chic dezordonat al anilor '80, s-a reinventat de multe ori de-a lungul timpului, dar rareori a renunţat la blond. "A fi blondă este, fără drept de apel, o stare de spirit. Nu ştiu să explic exact în ce fel, dar a fi blondă este un fel de conotaţie sexuală!" - Madonna.

Blonda Sharon Stone (1958) a câştigat titlu de sex-simbol cu rolul din Basic Instinct (1992). Actrița este renumită pentru inteligența ei. Filme: Casino (1995) regizat de Martin Scorsese, The Mighty (1998), la care este şi producător executiv.

Michelle Pfeiffer (1958) a fost o actriţă de success în anii 1990: Scarface (1983), Dangerous liaisons (1988), The fabulous Baker boys (1989), a interpretat rolul Catwoman în Batman returns (1992), Love field (1992).

Păpuşa Barbie este o blondă faimoasă, cu un bust mare, un păr bogat blond şi buze apetisante. Barbie şi-a făcut pentru prima dată apariţia în 1959 la Târgul Internaţional de jucarii de la New York. La început aceasta nu s-a bucurat de prea mare succes şi astfel familia Handler, producătorii păpuşii au îmbrăcat-o în costum de baie şi au vândut-o în California în număr foarte mare. De atunci a început Barbie-mania. Pictorul curentului Pop Art, Andy Warhol, i-a dedicat un tablou.

Nicole Kidman (1967) este o actriţă australiană, câştigătoare a premiului Oscar pentru Cea mai bună actriţă din The hours (2002). Focoasa roşcată a jucat în filme apreciate: To die for (1995), Eyes wide shut (1999), Moulin Rouge! (2001), The others (2001).

Frumuşica Julia Roberts (1967) a câştigat Oscarul, Globul de Aur si Premiul BAFTA pentru Cea mai bună actriţă din Erin Brockovich (2000). Filme celebre: Mystic Pizza (1988), Steel Magnolias (1990), Pretty Woman (1991), The Pelican brief (1993), Notting Hill (1999), Ocean's Twelve (2004).

Pamela Anderson (1967) şi-a început cariera în modeling, a pozat nud şi a devenit un sex-simbol prin serialul Baywatch.

Jennifer Lopez (1969) este o cântăreaţă şi actriţă latino-americană. Lopez a apărut în seriale de comedie şi în filme cu încasări mari: El cantante (2006), Bordertown (2006), An unfinished life (2005), Monster-in-law (2005), Shall we dance (2004), Jersey girl (2004), Maid in Manhattan (2002), Enough (2002), The wedding planner (2001), Anaconda (1997), Selena (1997). În 1999 a debutat cu success în cariera muzicală şi a obţinut discul de platină, datorită volumului de vânzări a primului album On the 6, ce conţinea hituri precum If you had my love sau Waiting for tonight. Au urmat albume de succes: J.Lo (2001) cu hitul Love Don't Cost a Thing, This is me... then (2002) cu hitul Jenny from the block, Rebirth (2005) cu hitul Hold you down. Media şi-a focusat atenţia şi pe viaţa ei personală, cea mai mediatizată fiind relaţia ei cu actorul Ben Affleck. A treia oară s-a căsătorit în 2004 cu cântăreţul latin Marc Anthony cu care are doi gemeni. Lopez a lansat o linie de îmbrăcăminte pentru femei, şi mai multe parfumuri care-i poartă semnătura.

Kylie Minogue (1968) este o cântăreaţă câştigătoare a premiului Grammy pentru Cea mai bună înregistrare dance Come into my world (2004), compozitoare şi actriţă australiană, decorată cu Ordinul Imperiului Britanic. Hiturile au început din 1987: Locomotion şi I should be so lucky, Especially for you (1988), Confide in me (1994), Spinning around (2000), Can't get you out of my head (2001), Slow (2003).

Claudia Schiffer (1970) este un model german şi actriţa, care a atins punctul culminant al popularităţii în anii ’90, datorită asemănării cu Brigitte Bardot.

Cameron Diaz (1972) prin prestaţia din Something about Mary, s-a afirmat pe marele ecran impunand un prototip nou: blonda filiformă, cu simţul umorului şi al auto-ironiei.

Charlize Theron (1975), votată constant una din cele mai frumoase femei din lume, seamănă la chip cu Gene Tierney. Theron a început ca model şi balerină, iar cariera sa de actriță a luat amploare spre sfârşitul anilor 1990. A câştigat Oscarul pentru rolul criminalei în serie Aileen Wuornos în filmul Monster (2003).

Actriţa Angelina Jolie (1975) este considerată cea mai frumoasă femeie din lume. A obţinut un Oscar pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar pentru Girl, Interrupted (1999). Filme celebre: Lara Croft: Tomb Raider (2001), Mr. & Mrs. Smith (2005), The good sheperd (2006), Beowulf (2006), A mighty heart (2007). A fost măritată cu actorii Jonny Lee Miller şi Billy Bob Thornton, iar acum are o relaţie cu celebrul actor Brad Pitt, acest cuplu atrăgând atenţia întregii lumi. Jolie şi Brad au trei copii adoptaţi şi trei copii biologici. Jolie susţine cauze umanitare în toată lumea şi sprijină refugiaţi cu ajutorul Organizaţiei UNHCR.

Jessica Simpson (1980) este o cântăreaţa şi actriţă, care a devenit faimoasă la sfârşitul anilor ’90 prin reality show-ul Proaspeţi căsătoriţi: Nick şi Jessica. După 4 ani a divorţat de Nick. Tatăl şi managerul ei, Joe Simpson, a fost alături de ea cand a înregistrat albumul country.

Faimoasa cântăreaţă Britney Spears (1981) a câştigăt premiul Grammy pentru single-ul Toxic şi a lansat numeroase hituri: Baby one more time (1999), Oops!...I did it again (2000), My prerogative (2004), Womanizer, Circus (2008). A fost căsătorită cu Kevin Federline în 2004 şi după divorţ a pierdut custodia celor doi copii, datorită problemelor grave cu droguri şi alcool.

Paris Hilton (1981) este o moştenitoare a imperiului financiar constituit din hotelurile Hilton şi a celorlalte proprietăţi imobiliare ale tatălui său. Paris este model, actriţă, cântăreaţă şi femeie de afaceri. Este cunoscută şi pentru cartea sa autobiografică şi datorită scandalului mediatizat pentru apariţia într-o casetă video făcând sex.

SILUETA MIGNONA

Desi proportiile sunt excelente, inaltimea este principala problema a mignonelor. Astfel, hainele in care investesti trebuie sa exceleze in a te inalta si a nu scoate in evidenta statura scunda. Iata cateva sfaturi:

• Tinuta all-black alungeste si slabeste.

• Concentreaza-te pe simplitate. Renunta la fuste ample sau lungi si la bluzele largi.

• Evita botinele care se termina la glezne sau pantofii si sandale cu barete in jurul gleznei. Pantofii cu botul usor ascutit vor crea impresia ca vin in mod natural in prelungirea corpului, continuand linia propusa de pantaloni. Nu sunt indicate tocurile foarte inalte pentru ca redau senzatia de disproportional. Daca preferi sa porti pantofi fara toc, atunci alege top-uri si bluze cu talie inalta, sau adauga o curea deasupra taliei.

• Pantalonii evazati sau largi jos sunt o optiune excelenta, daca sunt asociati cu tocuri inalte (trebuie sa acopere jumatate din tocul pantofilor pentru un efect garantat). O pereche de pantaloni drepti, croiti si finisati impecabil cu dungi subtiri verticale, in nuante inchise. Pantaloni sau fuste în culori închise, combinate cu corsaje de culori deschise.

• Evita sa porti genti supradimensionate sau cu barete foarte lungi. Alege genti de dimensiuni mici, cu forme alungite.

• O pereche de jeansi de culoare inchisa, drepti, pot fi purtati cu o pereche de pantofi cu toc. Blugii cu manseta scurteaza piciorul si latesc posteriorul. Evita rupturile in jeansi.

• Alege rochii monocromatice, care sa se termine deasupra genunchilor. Daca pentru o tinuta de seara preferi rochiile lungi, atunci alege materiale sinuoase si usoare, si modele care sunt stranse sub bust, iar de sub bust sa inceapa sa curga. Rochia potrivita este dreapta, fara cordon pe talie, cu talie inalta si decolteul in forma de V. Rochiile fara bretele, cu volane sau suprapuneri din material in zona decolteului, au un efect de volum.

• Foloseste bolerouri peste bluze. Bluzele trebuie sa acopere pantalonul. Nu baga camasa in pantaloni, te va face sa pari si mai scunda.

• Jachete, taioare scurte, jerseuri stramte, cu maneci trei sferturi. Cardiganul subtire, lejer, dintr-un bumbac fin sau din casmir, a carui lungime trece de zona soldurilor, purtat descheiat si accesorizat fie cu o curea in talie, fie cu diverse brose colorate sau esarfe.

• Redu accesoriile, bijuteriile si nu purta saluri mari. Alege palarii micute.

• Imprimeurile trebuie sa fie mici şi decente. Evita-le pe cele florale, oblice, mari si late.

• Gulerele mari şi porţiunea umerilor supradimensionată te face mai scundă.

• Mai multe straturi de îmbrăcăminte suprapuse nu sunt deloc potrivite.

• Parul lung nu te avantajeaza, cea mai nimerita frizura este un bob nu prea scurt, altfel risti sa arati ca un baietel. Buclele nu te avantajeaza, ci parul drept sau coada de cal.

• Se vor evita ciorapii trei sferturi la şort sau fustă mini. Asorteaza in culoare pantofii cu dresurile si fusta. Poarta curea neagra, fusta neagra.

• Camasa viu colorata dirijeaza automat privirea in zona superioara.

• Fustele scurte, mini, usor evazate sau fustele cu clini sunt ideale. Fustele pe bie sau cele plisate nu avantajeaza deloc zona bazinului, creand un volum nedorit.

SILUETA ANDROGINA

Inalte si suple, femeile cu o silueta androgina sunt invidiate de restul femeilor, acestea din urma neluand in considerare ca si ele intampina probleme destul de mari in ceea ce priveste vestimentatiile. Alegerile lor trebuie sa evidentieze formele feminine, sa nu lungeasca foarte mult pentru a evita aspectul desirat. Iata cateva sfaturi:

• Pantalonii cu talie inalta pot modela un aspect de clepsidra prin proportionalizarea bazinului.

• Alege bluze in linii asimetrice, ca sa eviti un aspect prea geometric ce poate evidentia liniile prea masculine ale siluetei.

• Poti alege culori aprinse pentru partea de sus si nuante neutre in rest, astfel vei proportiona mai bine inaltimea ta cu silueta.

• Evita sa porti numai negru.

• Poarta sutiene cu burete si foloseste curele deasupra taliei pentru a evidentia curbele.

• Poti purta jeansi in culori deschise, cu talie joasa, mulati pe glezne, skinny, cu cizme deasupra.

• Daca ai umerii lati poti purta o rochie pe un singur umar, intr-o croiala clasica. Mergi pe o rochie mulata, dintr-un material usor elastic sau alege o croiala clasica dreapta si eventual accesorizeaza-ti tinuta cu o brosa interesanta sau o esarfa.

• Sunt recomandate: ghetutele cu toc mediu, balerinii cu multe detalii, cizmele cu toc, incaltamintea joasa, ciorapii fantezie, gentile extralarge.

• Pardesiile in linii drepte, clasice, trenciurile cu multe aplicatii, cu cordoan pe talie, paltoanele lungi până în pământ. Ai curaj pentru modele surprinzătoare şi tăieturi generoase.

• Culorile tari, vii avantajeaza acest tip de silueta.

• Fustele plisate, de lungime medie, cele pana in pamant sau fustele cadrilate.

• Jachetele intr-o singura culoare cu guler si mansete largi, costumele deux-piece in nuante diferite, buzunarele aplicate, mantourile din lana.

• Ti se potrivesc puloverele lungi, pline, bluzele până la coapse si cămăşile lejere.

• Rochiile din materiale vaporoase si usoare, in forma de A, cu cordon pe talie, cu maneci gogosar sau cu volane.

• Defavorizatoare sunt rochiile jucăuşe, de fetiţă.

• Alege imprimeurile cu motive mari si dungi orizontale.

• Corsajele fără mâneci sunt ideale pentru a accentua braţele frumoase şi lungi.

• Stai departe de frizurile baietesti, pentru tine sunt potrivite frizurile feminine, parul lung si ondulat.

• Evitati gentile cu forme lunguiete. Purtati o geanta lata sau una tip “sacosa”.

SILUETA VOLUPTOASA

Voluptatea este calitatea de baza a femeilor care depasesc proportiile impuse de lumea perfectionista a modei. Pentru a arata excelent, trebuie sa te simti bine in pielea ta si cu formele tale. Iata cateva sfaturi:

• Cumpara haine pentru marimea ta. Hainele trebuie sa-ti subtieze talia. Nu-ti acoperi curbele atat de feminine. Hainele mari te vor face sa arati ca un sac.

• Alege pantaloni drepti cu talie inalta, cu imprimeu cu dungulite verticale fine.

• Top-uri sub forma de corset. Nu-ti acoperi decolteul, lasa gatul descoperit si alege bluzite sau rochii cu decolteu adanc, care sa lungeasca gatul.

• Lungimea fustelor trebuie sa se opreasca deasupra sau putin sub genunchi. Fustele in carouri, conice, evazate sau in forma de A, de culoare inchisa.

• Investeste in lenjerie de corp de calitate, care sa iti evidentieze formele.
• Alege piese vestimentare cu mici detalii, concentrand privirea pe un decolteu frumos si nu pe o talie prea groasa.

• Jeanşii cu talie joasă nu pot fi purtaţi de femei cu şolduri late sau cu abdomen proeminent. Poarta o pereche de jeansi cu talie inalta, drepti.

• Trebuie sa adopti o croiala clasica, in linii simple, din materiale de culoare inchisa, de cele mai multe ori intr-o singura culoarea pentru a crea impresia de subtiere.

• Pardesii in culori sobre, clasice, foarte lungi, fara prea multe aplicatii.

• Imprimeu cu dungi verticale, cu forme mari.

• Alege o rochie dreapta care sa urmareasca linia curbelor, deasupra genunchiului, cu maneci trei sferturi. Rochia babydoll este ideala. Rochia furou din materiale lucioase nu poate fi îmbrăcată de femei care poartă o măsură peste 44.

• Alege rochite cu bretele subtiri, sau cu bretele prinse dupa gat, astfel vei ingusta un spate prea lat. Daca ai spatele lat fereste-te de manecile bufante.

• Nu purta bretele subtiri daca ai bratele groase, sau poarta un sal care sa-ti acopere umerii. Manecile scurte si inguste, bufante sau in forma de trompeta nu sunt recomandate. Alege o rochie cu maneci.

• Este indicata purtarea de costume in loc de rochii. Purtati haine negre si dresuri negre.

• Alegeţi o geantă supradimensionata sau de dimensiuni medii si incaltaminte cu tocuri medii. Evidentiaza talia cu curele cît mai subţiri. Daca ai gleznele groase, evita sa porti tocuri subtiri la fuste. Femeile cu umerii lati si sanii mari ar trebui sa evite gentile cu manere scurte care le ajung undeva in zona bustului. Optati pentru o geanta cu manere lungi care purta ajunge pana in zona taliei sau o geanta tip “clutch” (fara manere).

• Daca ai un top mare si un posterior mic poarta pantaloni in culori deschise care sa iti mareasca fundul si tricouri in anchior.

• Ai restrictie la parul lung, drept, parul in coada. Ideal este parul carliontat sau ondulat.

• Daca ai soldurile late, pune-ti in evidenta talia si alege o rochie cambrata, usor evazata, sub genunchi, fara maneci.

SILUETA MICA SI PLINA

Silueta mica si plina este cea care ne da multe batai de cap mai ales atunci cand nu ii acordam atentia cuvenita. Pentru silueta mica si plina, hainele trebuie sa creeze un efect de subtiere si de prelungire si sa nu epateze prin culori tipatoare. Iata cateva sfaturi:

• In cazul unei tinute vestimentare formate din doua piese, se recomanda alegerea unei culori uni. Poarta un sacou inchis la culoare.

• Hainele pot fi in culorile deschise si vesele atata timp cat nu ies in evidenta intr-un mod abuziv. Se recomanda totusi o gama coloristica formata din nuante mai inchise si mai puternice precum albastru, mov sau violet. Mergi pe culori deschise şi intense in partea de sus.

• Opteaza pentru camasi de inspiratie masculina, bluze cu anchior, care iti vor micsora vizual bustul. Nu purta niciodata tricouri mulate. Puloverele trebuie sa fie din materiale mai subtiri, lejere.

• Poarta rochie fara maneci, pana la genunchi, monocroma, intr-o culoare vie. Evita rochiile in bie. Decolteul in V si o rochie sau o bluza care se termina in partea de jos, in forma de V, mai ia cateva kilograme de pe talie si solduri.

• Poarta taioare clasice sau mai sport, gulere pe lung, buzunare aplicate.

• Imprimeul sa fie cu dungi verticale, diagonale si zig-zaguri. Evita floral.

• Sa se evite purtarea corsajelor cambrate sau a cordoanelor late purtate pe talie.

• Nu trebuie să porti cizme de culori închise până la genunchi, ci pantofi cu tocuri inalte in nuanta pielii.

• Pentru partea de sus a corpului foloseste culori calde, inscriptii si coliere atragatoare.

• Bluzele cu umeri de tip barcuta sau care iti lasa umerii dezgoliti iti creaza impresia de latime a umerilor si ii aseaza in echilibru cu soldurile.

• Poarta pantaloni de culoare inchisa si drepti. Evita sa porti pantaloni cu buzunare aplicate, conici sau cei care au cute.

• Alege o pereche de blugi cu o talie mai inalta pe posterior, pentru evidentierea rotunjimilor, si mai joasa in partea din fata. Blugii skinny sunt contraindicati.

• Pentru silueta in forma de para opteaza pentru culori vii in partea superioara, pentru gulere cu revere mari. Alege culori inchise pentru partea de jos a corpului. Poti imbraca cu usurinta bolerouri si jachete scurte. Te avantajeaza bluzele cu falduri si funde, manecile largi sau umflate.

• Trebuie sa te feresti de fustele drepte, stramte, fustele cu buzunare mari si de fustele lungi. Opteaza pentru fusta in forma A, sau evazata, care se termină deasupra genunchilor.

• Daca hainele sunt prea stranse pe corp, vei scoate in evidenta defectele, iar daca optezi pentru imbracaminte larga, vei mai pune un pic de greutate, deci poarta marimea ta.

• Bijuteriile mult prea mari, situate in special in zona gatului, iti vor mai adauga cateva kilograme, insa daca porti bijuterii minuscule, efectul va fi acelasi. Opteaza pentru accesorii de marime medie, clasice. Poarta cercei lungi.

• Femeile cu abdomen si solduri proeminente optati pentru o geanta cu manere scurte, de dimensiune medie spre mare. Alegand prima optiune distrageti atentia de la solduri si abdomen.

Ce rochie de mireasa ti se potriveste?

Daca esti o mireasa scunda

• Evita corsetul lung, rochii ¾, cu vedere la glezna sau care au poalele de alta culoare.

• Rochii gen printesa, sirena, lejere pe langa corp, cu trena.

• Alege o croiala tunica, in forma de A sau Empire, cu un decolteu cu revere inalte.

• Limiteaza ornamentele in zona pieptului si umerilor si alege o silueta simpla si eleganta.

Daca esti o mireasa inalta

• Alege un decolteu adanc sau o rochie fara bretele, un model cu fusta foarte larga.

• Detalii orizontale: o panglica colorata in dreptul taliei, cusaturi de-a latul bustului.

• Croiala simpla, material fluid, croita pe bie, cu volane diagonale.

Daca esti o mireasa plinuta

• Nu purta rochie stil sirena sau corset transparent.

• Rochie din organza, matase sau triplu voal de culoare bej sau crem.

• Corsetul cu bretelute subtiri, ori groase, nu trebuie sa ai spatele gol, iar decolteul in V.

• Ai de ales intre rochia stil babydoll, in forma A, Empire sau cu talie basca, cu corset sau cu drapaje laterale in partea de sus a rochiei.

Daca esti o mireasa prea slaba

• Poti folosi volane din abundenta, flori sau funde mari legate in jurul taliei sau la spate.

• Poti folosi corsete cu volanase si fundite in jurul umerilor, pentru ca nu te vor face sa pari ca ai spatele lat. Evita rochiile ¾ sau cele scurte.

Daca esti o mireasa cu sanii prea mari

• Decolteu in V sau oval. Incearca sa eviti volanele, manecile umflate, florile foarte mari. • Textura trebuie sa fie una rigida. Poate avea si manecute subtile si foarte mici, stil kimono. Poti purta si spatele gol. Terminatia corsetului sa fie tot in V.

• Alege o croiala cu umerii pe jumatate acoperiti, dar cu un minimum de broderii. O fusta larga sau cu o croiala dramatica te va ajuta sa iti echilibrezi silueta.

Daca esti o mireasa cu sanii prea mici

• Corsete din material tare, nu cu vedere la piele, cu cupe buretate.

• Linia decolteului trebuie sa fie dreapta sau un pic pe oval. Corsetele acelea care nu au practic decolteu sunt fixate pe balene.

• Decolteu rotund, barcuta sau Sabrina, cu fronseuri, drapaje, multa dantela sau broderii in partea din fata, manecute bufante, volane sau funde mari.

• Poti purta cu succes acele rochii pe gat si cu spatele gol sau semi-gol.

• O croiala tunica, Empire, sirena sau o alta croiala pe langa corp.

Daca esti o mireasa cu soldurile mari

• Ideala este rochia stil printeasa, poti opta pentru cele vaporoase stranse in talie, care sa iti evidentieze bustul, sau cele lejere pe langa corp.

• Sa nu aiba alte aplicatii in jurul coapselor.

• Ai putea incerca cu succes nuante de bej.

• Alege o croiala in A sau o rochie cu o fusta foarte larga sau evazata, modele cu corsete stramte, simple sau o rochie cu multe broderii in dreptul decolteului si umerilor.

Daca esti o mireasa cu spatele lat

• E ideal un corset fara incarcatura, fara bretele late pe umeri.

• Trebuie sa fie cu decolteu in V sau oval, cu bretelute foarte subtiri sau lipsa. Spatele trebuie sa fie tot in V.

Daca esti o mireasa cu umerii lasati

• Incearca sa porti rochite incarcate in partea de sus. Poti opta pentru rochitele stil bluza.

• Decolteul este ideal sa fie pe rotund sau patrat. Poti pune la bretelute accesorii mari, cum ar fi volanele sau fundele. Poti purta bijuterii incarcate la gat.

Daca esti o mireasa cu gatul scurt

• Ideale pentru tine sunt decolteurile in V care au rolul de alungire si bretelutele legate de gat sau cele normale. Spatele semi-gol tot in V sau pe oval.

• Bijuteriile trebuie sa fie lungi si tot in V. Gen lantisor cu pandantiv si cercei lungi.

• Coafura ideala ar fi aceea care inalta. Asemenea si un voal cascada pentru un efect optim.

Daca esti o mireasa fara talie

• Corsetul trebuie sa fie unul dintr-un material tare, cu terminatie in V si cu decolteu tot in V. Modelul de pe corset este indicat sa fie unul vertical. Nu ai voie corset transparent.

• Poti folosi esarfe mari, curgatoare sau funde in alta culoare decat rochia.

Culoarea rochiei de mireasa

• Brunetele cu pielea maslinie vor arata mai bine in alb-fildes sau bej foarte deschis.

• Blondele cu pielea foarte delicata pot straluci in alb-argintiu sau in alb-creta.

• Daca ai tenul rece ar trebui sa porti nuante reci de alb si pasteluri cum sunt albul pur, albul argintiu, bleu foarte deschis, mov lavanda sau roz deschis. Daca vrei sa porti o rochie de mireasa puternic colorata – rosie sau albastra – cauta nuante care au sub-tonuri albastre (magenta in loc de rosu-sangeriu, albastru safir in loc de aquamarin).

• Daca ai tenul cald cauta nuante calde de alb si pasteluri cum sunt ecru, sampanie, alb-fildes sau roz-piersica. Un bej capuccino sau chiar un verde stralucitor vor fi marca personalitatii tale si iti vor lumina fata.


Rochie unicat, din matase naturala, marimea S-pret 200 lei


Rochie babydoll din satin brodata cu paiete - 200 lei

Dina Voicu

Creatii vestimentare unicat by Dina Voicu

Femme fatale de Dina Voicu